14 definiții pentru monoclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ P. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle.

monoclu sn [At: EMINESCU, O. I, 151 / Pl: ~ri / E: fr monocle] 1 (Înv; iuz) Lentilă montată într-o ramă de metal care se fixa în orbita unui ochi, pentru a corecta un defect de vedere sau, uneori, din snobism. 2 (Med; pan) Pansament făcut la un singur ochi. 3 (Îlav) În ~ Astfel încât să acopere un singur ochi.

MONÓCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se așază în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. Urmau... cum spuneau mai înflorit publiciștii cu monoclu, aceeași dramă a eternului feminin. SADOVEANU, P. M. 227. Monoclul îi spînzura de jiletcă. ARGHEZI, P. T. 80.

MONÓCLU s.n. Lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. ♦ Pansament care acoperă un singur ochi. [< fr. monocle].

MONÓCLU s. n. 1. lentilă care se poartă sprijinită în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2. pansament care acoperă un singur ochi. (< fr. monocle)

MONÓCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle

monoclu n. ochian pentru un singur ochiu.

*monóclu n., pl. e (fr. monocle, d. lat. monóculus, chĭor, cuv. ibrid d. vgr. mónos, singur, și lat. óculus, ochĭ. V. binoclu). Ochelarĭ p. un singur ochĭ, un geam ținut cu mușchiĭ din prejuru ochĭuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!monóclu (mo-no-clu/mon-o-) s. n., art. monóclul; pl. monócluri

monóclu s. n. (sil. -clu; mf. mon-), art. monóclul; pl. monócluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONÓCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)

MONOCLU s. (rar) lornion, (pop. și fam.) geam, (pop.) sticlă. (Poartă ~ la ochiul drept.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

monóclu (monócluri), s. n. – Un tip de lentilă pentru un ochi. Fr. monocle.Der. monoclat, adj. (prevăzut cu un monoclu).

Intrare: monoclu
  • silabație: -clu; mf. mon-
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoclu
  • monoclul
  • monoclu‑
plural
  • monocluri
  • monoclurile
genitiv-dativ singular
  • monoclu
  • monoclului
plural
  • monocluri
  • monoclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)