LORNION, lornioane, s. n. (Franțuzism) Ochelari plianți cu mîner. Îl privi lung cu lornionul ei de aur. CAMIL PETRESCU, N. 50. O doamnă în vîrstă... o măsură prin lornion de jos în sus. C. PETRESCU, C. V. 181. Ai adus vreo mantelică, vreo lornietă, vreun lornion? BOLLIAC, O. 167. ♦ Monoclu. Domnișorul cu lornionul la ochi se arătă. BOLINTINEANU, O. 446. – Pronunțat: -nion. – Scris și: lorgnon.