lornietă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~netă / S și: ~rgne~, ~nettă / Pl: ~te / E: fr lorgnette] 1 Binoclu mic, cu mâner, folosit la spectacole. 2 (Pex) Lornion (1).

* LORNIETĂ (pl. -te) sf. 🎭 Ochian mic de teatrul (🖼 2953): ~ cu care se uită seara obrăznicește prin toate lojale teatrului (NEGR.); doamnele și domnișoarele își luară lornetele de la ochi (GN.) [fr. lorngette].

LORNIETĂ, lorniete, s. f. (Franțuzism învechit; și în forma lornetă) Binoclu mic, adesea cu mîner; p. ext. lornion. Toate lornetele din sală se ațintiră spre acea lojă. ALECSANDRI, O. P. 131. Să-și cumpere ochelari sau lornetă cu care se uită obrăznicește prin toate lojele teatrului. NEGRUZZI, S. I 237. Singur ne-ncredințează, lorneta atîrnată, Este și mai streină, d-o formă minunată. ALEXANDRESCU, M. 268. – Pronunțat:: -nie-. – Variantă: lornetă s. f.

LORNIETĂ s.f. Binoclu mic pentru teatru; (p. ext.) lornion. [Pron. -nie-tă, var. lornetă s.f. / < fr. lorgnette].

LORNIETĂ s. f. binoclu mic de teatru; (p. ext.) lornion. (< fr. lorgnette)

LORNIETĂ, lorniete, s.f. 1. Ochelari plianți, cu mâner. 2. Binoclu mic, pentru teatru.^[1]

LORNIETĂ ~e f. Binoclu mic folosit la vizionarea spectacolelor. [G.-D. lornietei; Sil. -nie-] /<fr. lorgnette^[1]

lornietă f. ochian mic de teatru. (=fr. lorgnette).

lornetă sf vz lornietă

LORNETĂ s.f. v. lornietă.

lornietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. lornietei; pl. lorniete

lornietă (-nie-) s. f., g.-d. art. lornietei; pl. lorniete

lornietă s. f. (sil. -nie-), g.-d. art. lornietei; pl. lorniete^[1]

lornietă (3 sil.)

lornietă, -te.

LORNIETĂ s. lornion. (~ pentru spectacole.)^[1]

lornietă s.f. lornion. Privește prin lornietă spectatorii din loje.

LORNIETĂ s. lornion. (~ pentru spectacole.)