LORNIETĂ, lorniete, s. f. (Franțuzism învechit; și în forma lornetă) Binoclu mic, adesea cu mîner; p. ext. lornion. Toate lornetele din sală se ațintiră spre acea lojă. ALECSANDRI, O. P. 131. Să-și cumpere ochelari sau lornetă cu care se uită obrăznicește prin toate lojele teatrului. NEGRUZZI, S. I 237. Singur ne-ncredințează, lorneta atîrnată, Este și mai streină, d-o formă minunată. ALEXANDRESCU, M. 268. – Pronunțat:: -nie-. – Variantă: lornetă s. f.