31 de definiții pentru literă litră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

literă sf [At: MICU, ap. BV II, 425 / V: (înv) let~, (pop) ~tără, (reg) litră / Pl: ~re / E: ml littera] 1 Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând, în general, unui fonem Si: (înv) buche (2), slovă. 2 (Îs) ~ mare (capitală sau majusculă) Literă (1), diferită de celelalte prin formă și mărime, utilizată pentru scrierea inițialei unui nume propriu, a unui cuvânt cu care începe o propoziție, pentru individualizarea unui cuvânt într-un text etc. 3 (Îs) ~ mică (sau minusculă) Literă (1) utilizată pentru scrierea cuvintelor din interiorul unei propoziții. 4 (Îe) A fi (sau a rămâne) scris cu ~re de aur (sau neșterse) A fi demn de a fi păstrat în memoria colectivă. 5 (Îe) A fi (sau a rămâne) scris cu ~re de foc A fi consemnat într-o manieră pregnantă, impresionantă etc. 6 (Îe) A fi scris cu ~re de sânge A fi marcat printr-o serie de crime. 7 Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralelipipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. și care servește la imprimare. 8 (Fig) Înțeles strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol de lege etc. 9 (Pex) Scriere. 10 (Îs) ~ de afiș Literă (7) de format mare, confecționată de obicei din lemn, servind la imprimarea afișelor. 11 (D. un tratat, o lege etc.; îe) A fi (a deveni, a rămâne etc.) ~ moartă A nu se mai aplica. 12 (Îlav) ~ cu ~ Până în cele mai mici amănunte Si: aidoma, întocmai. 13 (Lpl) Studiu al literaturii. 14 (Îs) Om de ~re Scriitor. 15 (Înv) Epistolă. 16 (Lpl) Științe umaniste. 17 (Îs) ~ra legii (sau a cărții) Exact cum scrie într-o lege sau într-o carte, fără interpretări subiective. 18 (Pex) Rigid.

LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralelipipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. 4 Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera.

LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralelipipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera.

LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic în alfabetul unei limbi, corespunzînd în general unui sunet. V. slovă, buche. O masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice. EMINESCU, N. 38. De voiam să cetesc, doi ochi frumoși se puneau dinaintea literelor. NEGRUZZI, S. I 61. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ (Tipogr.) Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralelipipedic, reprezentînd în relief o literă, o cifră, un semn de punctuație etc. Literă de afiș = caracter tipografic foarte mare, folosit pentru tipărirea afișelor. 2. Fig. (Adesea în opoziție cu spirit) Înțelesul strict, formal al unui text. Litera legii.Vrei să te oprești la litera planului, închizînd astfel posibilitățile de dezvoltare și de lărgire a activității noastre. MIHALE, O. 18. Să nu se facă abateri nici din litera, nici din spiritul donațiunilor legale ce s-au făcut. ODOBESCU, S. II 39. ◊ Expr. Literă cu literă = în întregime, pînă în cele mai mici amănunte, din fir în păr, întocmai, aidoma. Totul se îndeplinise literă cu literă, cum au prevăzut planurile încă tuturor tăinuite. C. PETRESCU, R. DR. 249. (Despre un tratat, o lege, un act etc.) A rămîne (sau a deveni) literă moartă = a nu mai avea valoare, a nu mai găsi aplicare. 3. (Numai la pl.) Studiul literaturii; literatură. Întreprinsesem... a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. Alexandrescu și-a dat demisiunea [din armată] ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. ◊ Om de litere = persoană care studiază literatura sau care compune opere literare.

LÍTERĂ s.f. 1. Semn grafic care corespunde în general unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (Fig.) Înțelesul strict formal al unui text. 3. (La pl.) Studiile umanistice, în special ale literaturii; operele literare. ◊ Om de litere = literat. [< lat. littera].

LÍTERĂ s. f. 1. semn grafic care corespunde, în general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) înțelesul strict formal al unui text. ♦ ă legii = exact așa cum prevede legea; a rămâne ~ moartă = a rămâne fără nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; științele umaniste. ♦ om de ~e = literat. (< lat. littera)

LÍTERĂ ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcătuiesc un alfabet; buche. * ~ mare majusculă. ~ mică minusculă. 2) fig. Înțeles strict, formal al unui text. ~a legii.~ cu ~ în toate amănuntele; întocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, în special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera

literă f. 1. fiecare caracter al alfabetului: litere majuscule; 2. sens literal, în opozițiune cu sens figurat: litera ucide dar spiritul dă vieață; literă moartă, povață ce nu mai are valoare; 3. pl. literatură: a studia literele, om de litere.

*líteră f., pl. e (lat. littera și litera, it. léttera, fr. lettre, sp. letra). Semn, caracter al alfabetuluĭ, slovă: alfabetu latin are astăzĭ 26 de litere. Formă tipografică saŭ de mînă a acestor caractere: litere de mînă, de tipar, cursive, lapidare, latine, greceștĭ. Înțeles strîmt și literal: uĭte-te la spiritu legiĭ, nu la literă. Pl. O facultate a universitățiĭ și care cuprinde literatura, istoria, gramatica (filologia), elocŭența, poezia și, într’un înțeles maĭ larg, și filosofia. Om de litere, literat. Literă moartă, deciziune orĭ lege fără valoare.

LÍTRĂ, litre, s. f. 1. (Pop.) Măsură de capacitate sau de greutate egală cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are această capacitate; conținutul acestui vas. 2. Măsură de capacitate sau de greutate folosită în trecut, egală cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea această capacitate; conținutul acestui vas. – Din ngr. lítra.

LÍTRĂ, litre, s. f. 1. (Pop.) Măsură de capacitate sau de greutate egală cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are această capacitate; conținutul acestui vas. 2. Măsură de capacitate sau de greutate folosită în trecut, egală cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea această capacitate; conținutul acestui vas. – Din ngr. lítra.

LÍTRĂ, litre, s. f. Măsură de capacitate de aproximativ un sfert de litru; cantitatea de lichid corespunzătoare acestei unități de măsură. Iaca, ți-am adus o litră de rachiu de cel bun, de la Iordan. SADOVEANU, B. 49. Bea una după alta, două litre de bragă. CARAGIALE, O. II 169. O litră de lapte dulce. TEODORESCU, P. P. 310. ♦ (Rar) Vas care are această capacitate. Reîncingindu-și șorțurile verzi, ei clăteau ocalele și litrele coclite. MACEDONSKI, O. III 50. Istoria lui se poate asemăna cu istoria unui pahar care rabdă să-l umpli cu litra și pentru o picătură se supără și dă pe afară. CARAGIALE, O. I 327. ♦ Măsură de greutate echivalînd în trecut cu aproximativ 320 grame, iar azi cu un sfert de kilogram. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre. NEGRUZZI, S. I 40. Cumpăr... maslinile cu litra. ȘEZ. III 160.

LÍTRĂ ~e f. 1) pop. Unitate de măsură a capacității, egală cu un sfert de litru. 2) înv. Unitate de măsură pentru greutate egală cu un sfert de kilogram. [Sil. li-tră] /<ngr. litra

litră f. 1. veche măsură de greutate 1/4 dintr’o oca (= 318 sau 322 gr.); 2. veche măsură de capacitate (= 0, 38 sau 0, 32). [Gr. mod.].

lítră f., pl. e (ngr. și vgr. litra: vsl. rus. sîrb. litra. V. litru, livră, deliberez, echilibrez, nivel). O veche măsură de greutate egală cu un sfert de oca (în Munt. 317 grame și 965 de miligrame, și în Mold. 322 de grame și 750). O veche măsură de capacitate (întrebuințată de popor și azĭ la lapte) egală cu un sfert de oca (în Munt. 380, în Mold. 320 mililitri). A lua litra de coadă, a ajunge bețiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

líteră s. f., g.-d. art. líterei; pl. lítere

líteră s. f., g.-d. art. líterei; pl. lítere

literă, pl. litere, art. literele

lítră (pop.) (li-tră) s. f., g.-d. art. lítrei; pl. lítre

lítră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lítrei; pl. lítre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÍTERĂ s. 1. slovă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță. (~ele alfabetului.) 2. v. caracter. 3. literă mare v. majusculă; literă mică v. minusculă. 4. (la pl.) v. literatură.

LITERĂ s. 1. slovă, (pop. și fam.) buche, (reg.) rîță. (~ele alfabetului.) 2. caracter. (Scrie cu ~e gotice.) 3. (TIPOGR.) literă mare = capitală, majusculă, verzală; literă mică = minusculă. 4. (la pl.) beletristică, literatură, (înv.) scriitorie, (perior.) autorlîc. (Activează în domeniul ~.)

LÍTRĂ s. sfert, (Transilv.) fârtai. (O ~ de măsline.)

LITRĂ s. sfert, (Transilv.) fîrtai. (O ~ de vin.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

líteră (lítere), s. f. – Slovă, buche. Lat. littera (sec. XIX). – Der. (din fr.) literal, adj.; literar, adj.; literat, s. m. (scriitor), din lat. litteratus; literator, s. m. (înv., scriitor), din lat. litterator; literatură, s. f.

lítră (lítre), s. f.1. Măsură veche de greutate egală cu un sfert de oca (318 g în Munt., 323 g în Mold.). – 2. Veche măsură de capacitate, egală cu un sfert de oca (380 ml în Munt., 320 ml în Mold.). – 3. Sfert de kg sau litru. – Mr. litră. Ngr. λίτρα (Meyer 247; Tiktin; Vasmer, Gr., 90), cf. v. sb. lĭtra, tc., bg. litra, alb. ljitrë. Sec. XVII, pop. cu ultimul sens. Este dublet al lui litru, s. m., din fr. litre. Cf. liră.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LÍTERĂ s. f. (< lat. littera): semn grafic care corespunde, în general, unui fonem al limbii și care face parte din alfabetul unei limbi. ◊ ~ aldínă: l. de tipar cu conturul mai plin, folosită la culegerea titlurilor, a subtitlurilor, a unor cuvinte-titlu etc. ◊ ~ cursívă: l. de tipar cu conturul subțire, aplecat spre dreapta, care imită scrisul de mână și este folosită la sublinieri în texte. ◊ ~ dreáptă: l. de tipar cu conturul subțire și drept (vertical). ◊ ~ minúsculă: l. mică, de dimensiune redusă față de cea de dimensiune obișnuită. ◊ ~ majúsculă: l. mare, de dimensiune ridicată față de cea de dimensiune obișnuită, folosită la scrierea numelor proprii, a cuvintelor de la începutul propoziției sau al titlurilor etc. I se spune și verzală (în limbajul tipografilor). ◊ ~ inițiálă: l. cu care începe orice cuvânt.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REVISTA ROMÂNĂ PENTRU ȘTIINȚE, LITERE ȘI ARTE, publicație lunară, apărută la București (apr. 1861-nov. 1863), sub conducerea lui Al. Odobescu. A publicat, alături de scrieri beletristice, studii de istorie și arheologie, medicină, economie, geologie, drept. Între colaboratori: V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Cobălcescu, Em. Bacaloglu, Gr. Ștefănescu, P.S. Aurelian.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil.

mișcă-ți trei litere de aici! expr. (eufem., glum.) fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o!

trei litere expr. (glum., eufem.) fund, șezut.

Intrare: literă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literă
  • litera
plural
  • litere
  • literele
genitiv-dativ singular
  • litere
  • literei
plural
  • litere
  • literelor
vocativ singular
plural
  • silabație: -tră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litră
  • litra
plural
  • litre
  • litrele
genitiv-dativ singular
  • litre
  • litrei
plural
  • litre
  • litrelor
vocativ singular
plural