13 definiții pentru leucoree


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEUCORÉE, leucoree, s. f. Scurgere vaginală de lichid albicios, mucos, uneori purulent; poală-albă. [Pr.: le-u-co-re-e] – Din fr. leucorrhée.

leucoree sf [At: LM II, 155 / S și: (după fr) ~orrhéa, (rar) ~reie / P: le-u-co-re-e / E: fr leucorrhée] (Med) Denumire generică pentru scurgerile vaginale de lichid albicios, uneori purulent Si: (îrg) scursoare, (înv) scursură, (reg) scurgere.

LEUCORÉE s. f. Scurgere vaginală de lichid albicios, mucos, uneori purulent; poală albă. [Pr.: le-u-co-re-e] – Din fr. leucorrhée.

LEUCORÉE s.f. Boală manifestată printr-o scurgere albă purulentă, produsă de aparatul genital femeiesc. [Pron. -re-e. / < fr. leucorrhée, cf. gr. leukos – alb, rhein – a curge].

LEUCORÉE s. f. denumire generică pentru orice scurgere vaginală. (< fr. leucorrhée)

LEUCORÉE f. Scurgere vaginală de lichid albicios, uneori purulent. /<fr. leucorrhée


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!leucorée (le-u-) s. f., art. leucoréea, g.-d. art. leucoréei; pl. leucorée

leucorée s. f. (sil. le-u-), art. leucoréea, g.-d. leucorée, art. leucoréei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEUCORÉE s. (MED.) (pop.) poală albă, (reg.) scursoare, (prin Transilv. și Munt.) scurgere, (înv.) scursură.

LEUCOREE s. (MED.) (pop.) poală albă, (reg.) scursoare, (prin Transilv. și Munt.) scurgere, (înv.) scursură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LEUCO- „alb, alburiu, incolor”. ◊ gr. leukos „alb” > fr. leuco-, germ. leuko-, engl. leuco- > rom. leuco-.~blast (v. -blast), s. n., celulă imatură din seria albă, ocupînd o poziție de trecere între mieloblast și promielocit; ~blasturie (v. blast/o-, v. -urie), s. f., prezență a leucoblastelor în urină; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe albe și cărnoase; ~cian (v. -cian), s. n., pigment de culoare albă-albăstruie, prezent la alge; ~cist (v. -cist), s. n., celulă fără clorofilă, cu membrană subțire și cu perforații, prezentă la alge; ~cit (v. -cit), s. n., globulă albă prezentă în sînge, cu rol de apărare a organismului împotriva microbilor; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., leucemie*; ~citoblast (v. cito-, v. -blast), s. n., precursor al leucocitului; ~citogeneză (v. cito-, v. -geneză), s. f., leucopoieză*; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a leucocitelor din sînge; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere anormală a numărului de globule albe din sînge; sin. leucopenie; ~citopoieză (~citopoeză) (v. cito-, v. -poieză), s. f., proces de formare a leucocitelor; ~citotaxie (v. cito-, v. -taxie), s. f., deplasare a leucocitelor spre locul în care anumite microorganisme amenință integritatea tisulară; ~citoterapie (v. cito-, v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a leucocitelor; ~crat (v. -crat), adj., (despre minerale sau roci) care este de culoare deschisă sau incolor; ~dermie (v. -dermie), s. f., decolorare a pielii produsă de absența totală sau parțială a pigmentului melanic; sin. acromodermie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., leziune distrofică a substanței nervoase albe; ~fan (v. -fan), s. n., mineral complex, cristalizat în sistemul rombic, de culoare albă-cenușie; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze albe; ~foreză (v. -foreză), s. f., procedeu de recoltare a sîngelui și de reinjectare la aceeași persoană donatoare, după îndepărtarea leucocitelor; ~gen (v. -gen1), adj., care provoacă formarea globulelor albe; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen de laborator prin care se determină numărul de globule albe din sînge; ~melalgie (v. mel/o-1, v. -algie), s. f., tulburare circulatorie periferică la extremități, însoțită de dureri și paloare tegumentară; ~melanodermie (v. melano-, v. -dermie), s. f., tulburare a pigmentației cutanate, în care zonele hiperpigmentate alternează cu cele hipopigmentate; ~metru (v. -metru1), s. n., fotometru cu care se determină gradul de alb al unor substanțe fibroase; ~patie (v. -patie), s. f., boală a pielii caracterizată prin pete albe, bine conturate; ~pedeză (v. -pedeză), s. f., proces de migrare a globulelor albe; ~penie (v. -penie), s. f., leucocitopenie*; ~plachie (v. -plachie), s. f., leucoplazie*; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi microscopici din celulele plantelor, albi sau incolori, care formează și acumulează amidon; ~plazie (v. -plazie), s. f., îngroșare patologică a unei mucoase care se acoperă cu un țesut cornos de culoare albicioasă; sin. leucoplachie; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de maturație a globulelor albe; sin. leucocitogeneză; ~ragie (v. -ragie), s. f., leucoree abundentă; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere vaginală albicioasă și purulentă; ~spermie (v. -spermie), s. f., colorație albă anormală a unor semințe, din cauza lipsei pigmenților; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic care constă în provocarea creșterii exagerate a leucocitelor din sînge prin acțiunea unor substanțe chimice; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație de secționare chirurgicală a fibrelor nervoase talamofrontale; ~trih (v. -trih), adj., cu peri albi; ~trichie (v. -trichie), s. f., decolorare congenitală a părului; ~trombopenie (v. trombo-, v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de leucocite și de trombocite din sînge; ~xen (v. -xen), s. n., silicat de calciu și de titan, de culoare albă, întîlnit sub formă de agregate fine sau fibroase; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic albuminoid, inclus în leucoplaste.

Intrare: leucoree
  • silabație: le-u-
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leucoree
  • leucoreea
plural
  • leucoree
  • leucoreele
genitiv-dativ singular
  • leucoree
  • leucoreei
plural
  • leucoree
  • leucoreelor
vocativ singular
plural

leucoree

etimologie: