14 definiții pentru scursoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURSOARE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (Pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.) loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -oare.

scursoare sf [At: LB / Pl: ~ori / E: scurs1 + -oare] 1 Scurgere (1). 2 (Ccr) Lichid murdar care se scurge dintr-un loc sau într-un loc Si: scursură (2). 3 (Spc; rar) Lături. 4 (Pop) Secreție (1). 5 (Pex) Secreție (4). 6 (Îrg) Leucoree. 7 (Îrg) Blenoragie (1). 8 (Îrg; șîs ~ fără sânge) Diaree (1). 9 (Îdt; îs) ~ cu sânge Dizenterie. 10 (Îvr) Scurgere (13). 11 (Ccr) Scurgere (14). 12 (Reg) Vârf (la șira sau la stogul de grâu). 13 (Fig; dep; mpl, iar lsg de obicei csc) Om de nimic Si: lepădătură, scursură (13), (rar) scurs1. 14 (Fig; dep; mpl, iar lsg de obicei csc) Om de la periferia societății Si: scursură (14), (rar) scurs1. 15 Apă care se scurge din pământ, de pe înălțimi etc. Si: (reg) scursură (15). 16 Apă curgătoare Si: (reg) scursură (16). 17 (Rar) Curs (al unei ape) Si: (reg) scursură (17) 18 (Prc) Albie1 (4). 19 (Reg) Cădere de apă, la moară. 20 Curent al unei ape curgătoare.

SCURSOARE, scursori, s. f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. ♦ (Pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -oare.

SCURSOARE, scursori, s. f. 1. Apă sau lichid (de obicei murdar) care se scurge de undeva. Apăru un om cu cămașa udă de scursoare din coșul cu struguri. CAMIL PETRESCU, O. I 29. Balta... formată mai mult din scursori. ȘEZ. XIX 44. ♦ (Popular) Secreție, hemoragie. 2. Curent al unei ape (curgătoare); curgere. Pe tot lungul Dunării noastre panta nu variază prea mult și curentul (scursoarea) își urmează drumul său. ANTIPA, P. 192. 3. (Rar) Faptul de a se scurge; loc de scurgere; scurgere. Prin tot ocolul acelei văi fără de scursoare țîșnește tina în sus. ODOBESCU, la CADE. A adunat apele și le-a dat o scursoare, cucerind astfel pentru producere o parte mare de pămînt. I. IONESCU, D. 174. ♦ Albie, vale a unei ape curgătoare. I-a pornit în sus, pe scursoarea pîrîului. GALACTION, O. I 293. Duceți-vă agalelor Pe luciul Dunării, La scursorile morii. TEODORESCU, P. P. 574. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Om de nimic, derbedeu, haimana. S-au adunat scursorile din mahala. CAMIL PETRESCU, O. II 654. Crescut în mijlocul scursorilor și a gunoaielor orașului, Osman, de tînăr, se aruncă cu capul înainte în vîrtejul patimelor. GANE, N. I 58.

SCURSOARE ~ori f. rar 1) v. SCURSURĂ. 2) Loc de scurgere. 3) Urmă rămasă după scurgerea unui lichid. 4) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societăți; drojdie; pleavă; putregai. /scurs + suf. ~oare

scursoare f. 1. acțiunea de a se scurge: scursoarea apei; 2. jghiab de scurs; 3. materie ce s’a scurs.

scursoáre f., pl. orĭ. Acțiunea de a se scurge, scurgere: scursoarea apeĭ. Ceĭa ce se scurge: scursorile ploilor. Rămășiță scursă, lăturĭ, zoĭ: scursorile bucătăriiĭ. Sculament (o boală urîtă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scursoare (rar) s. f., g.-d. art. scursorii; pl. scursori

scursoare (rar) s. f., g.-d. art. scursorii; pl. scursori

scursoare s. f., g.-d. art. scursorii; pl. scursori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURSOARE s. v. blenoragie, curent, curs, diaree, gonoree, leucoree, prelingere, scurgere.

scursoare s. v. BLENORAGIE. CURENT. CURS. DIAREE. GONOREE. LEUCOREE. PRELINGERE. SCURGERE.

SCURSORI s. pl. v. lături, spălătură, zoaie.

scursori s. pl. v. LĂTURI. SPĂLĂTURĂ. ZOAIE.

Intrare: scursoare
scursoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scursoare
  • scursoarea
plural
  • scursori
  • scursorile
genitiv-dativ singular
  • scursori
  • scursorii
plural
  • scursori
  • scursorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scursoare, scursorisubstantiv feminin

  • 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Apăru un om cu cămașa udă de scursoare din coșul cu struguri. CAMIL PETRESCU, O. I 29. DLRLC
    • format_quote Balta... formată mai mult din scursori. ȘEZ. XIX 44. DLRLC
  • 2. Curent al unei ape (curgătoare). DLRLC
    sinonime: curgere
    • format_quote Pe tot lungul Dunării noastre panta nu variază prea mult și curentul (scursoarea) își urmează drumul său. ANTIPA, P. 192. DLRLC
  • 3. rar Faptul de a se scurge. DEX '09 DLRLC
    • 3.1. rar concretizat Loc de scurgere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scurgere
      • format_quote Prin tot ocolul acelei văi fără de scursoare țîșnește tina în sus. ODOBESCU, la CADE. DLRLC
      • format_quote A adunat apele și le-a dat o scursoare, cucerind astfel pentru producere o parte mare de pămînt. I. IONESCU, D. 174. DLRLC
    • 3.2. Albie a unei ape curgătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I-a pornit în sus, pe scursoarea pîrîului. GALACTION, O. I 293. DLRLC
      • format_quote Duceți-vă agalelor Pe luciul Dunării, La scursorile morii. TEODORESCU, P. P. 574. DLRLC
  • 4. Epitet pentru un om de nimic, decăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au adunat scursorile din mahala. CAMIL PETRESCU, O. II 654. DLRLC
    • format_quote Crescut în mijlocul scursorilor și a gunoaielor orașului, Osman, de tînăr, se aruncă cu capul înainte în vîrtejul patimelor. GANE, N. I 58. DLRLC
etimologie:
  • Scurge + sufix -oare. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.