opțiuni
  • info

11 definiții pentru scursură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURSURĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.

SCURSURĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură.

scursură sf [At: (a. 1667) URICARIUL, XXV, 67 / V: (reg) scor~ / Pl: ~ri / E: scurs1 + -ură] 1 (Înv) Scurgere (1). 2 (Ccr) Scursoare (2). 3 (Reg) Grăsime care se scurge din cașul curățat de zer1. 4 (Înv) Secreție (1). 5 (Pex) Secreție (4). 6 (Spc) Puroi2 (1). 7 (Înv) Leucoree. 8 Blenoragie (1). 9 (Înv, șîs ~ fără sânge) Diaree (1). 10 (Îrg; îs) ~ cu sânge Dizenterie (1). 11 (Reg; ccr) Scurgere (14). 12 (Reg) Loc pe unde se scurge zeama din tescovină. 13-14 (Fig) Scursoare (13-14). 15-18 (Reg) Scursoare (15-18). 19-20 (Reg) (Loc de) vărsare a unei ape curgătoare. 21 (Reg) Cumpăna apelor. 22 Obcină (1). 23 Vârf de deal abrupt Si: curmătură. 24 (Reg) Prăpastie (1). 25 Rămășiță de la împărțirea pământurilor de pe lângă ape. 26 (Reg) Scadență a birului. 27 (Îrg) Bucată de aluat scursă din pâine crăpată, care se coace puțin mai târziu. 28 (Reg; lpl) Borhot (1). 29 (Reg) Grohotiș (1).

SCURSURĂ, scursuri, s. f. 1. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș, vale; scursoare. V. albie. De la Sălătruc... o luăm oblu pe cărări de codru și pe scursuri de puhoaie, peste culmea Comarnicului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Din Oituz hotarul suie pe zare muntele Runcul-alb pînă în vîrf și de aici trece în muntele Coarnele și coboară pe o scursură de apă. I. IONESCU, P. 13. Așezat-o Costea stîna, Pe movila Cu scursura. TEODORESCU, P. P. 509. 2. Apă sau alt lichid care se scurge dintr-un loc; scursoare. 3. Fig. (Cu sens colectiv) Individ aparținînd celei mai rele categorii sociale; om de nimic. Rămas singur la debarcader, Ponici își măsura noii mușterii... Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132.

SCURSURĂ ~i f. Lichid care se scurge. /scurs + suf. ~ură

scursúră f., pl. ĭ. Apă care s’a scurs. Locu pe unde se scurg apele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scursură (pop.) s. f., g.-d. art. scursurii; pl. scursuri

scursură (pop.) s. f., g.-d. art. scursurii; pl. scursuri

scursură s. f., g.-d. art. scursurii; pl. scursuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURSURĂ s. (depr.) adunătură, gloată, strânsură, șleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e decât o ~ de neisprăviți.)

SCURSURĂ s. v. albie, blenoragie, curs, diaree, dizenterie, făgaș, gonoree, leucoree, matcă, prelingere, scurgere, vad, vărsare.

scursură s. v. ALBIE. BLENORAGIE. CURS. DIAREE. DIZENTERIE. FĂGAȘ. GONOREE. LEUCOREE. MATCĂ. PRELINGERE. SCURGERE. VAD. VĂRSARE.

Intrare: scursură
scursură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scursură
  • scursura
plural
  • scursuri
  • scursurile
genitiv-dativ singular
  • scursuri
  • scursurii
plural
  • scursuri
  • scursurilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scursură, scursurisubstantiv feminin

  • 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. DEX '09 DLRLC
  • 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făgaș scursoare vale
    • format_quote De la Sălătruc... o luăm oblu pe cărări de codru și pe scursuri de puhoaie, peste culmea Comarnicului. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Din Oituz hotarul suie pe zare muntele Runcul-alb pînă în vîrf și de aici trece în muntele Coarnele și coboară pe o scursură de apă. I. IONESCU, P. 13. DLRLC
    • format_quote Așezat-o Costea stîna, Pe movila Cu scursura. TEODORESCU, P. P. 509. DLRLC
  • 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lepădătură
    • format_quote Rămas singur la debarcader, Ponici își măsura noii mușterii... Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132. DLRLC
etimologie:
  • Scurge + sufix -ură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.