17 definiții pentru lehamite

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHÁMITE s. f. (Fam.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

lehamite sfi [At: ALECSANDRI, T. ~8 / V: ~me~, (reg) dih~, lih~ / E: bg лиха ми ти „mi-e silă”] 1 Oboseală. 2 Plictiseală. 3 Dezgust față de ceva sau de cineva. 4 (Îe) A-i fi ~, a i se face ~ (de ceva sau de cineva) A-i fi silă. 5 (Îae) A fi sătul de ceva sau de cineva. 6 (Îae) A se lipsi de ceva sau de cineva.

LEHÁMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

LEHÁMITE s. f. (Mold.) Dezgust, silă, plictiseală. Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90. Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44. Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ (Mai ales în expr.) A-i fi (sau a i se face cuiva) lehamite (de ceva) = a-i fi silă, a fi sătul pînă în gît, a fi plictisit, a nu mai putea suporta ceva. Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12. I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356. Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. (Eliptic; în forma lehamete) Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120. – Variantă: lehámete s. f.

LEHÁMITE f. pop. Plictiseală, silă față de cineva sau de ceva. /<bulg. liha mi ti

lehámite (scris și -ete) adv. (răd. leh din lehăĭesc și sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-țĭ fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: țăriĭ ĭ-e lehamite de demagogie. – În sud dihamite. V. helbet.

LEHÁMETE s. f. v. lehamite.

lehamete adv. Mold.: sătul până în gât; mi-e lehameie de frăția voastră CR. [Dela un primitiv leh cu sensul de superfluu (v. lehăì) și cu finalul analogic din (cogea)mite].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEHÁMITE s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, plictiseală, repulsie, scârbă, silă, urât.

lehamite s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. PLICTISEALĂ. REPULSIE. SCÎRBĂ. SILĂ. URÎT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

STARE DE LEHAMITE sictir, târș, târșală.

Intrare: lehamite
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehamite
  • lehamitea
plural
genitiv-dativ singular
  • lehamite
  • lehamitei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehamete
  • lehametea
plural
genitiv-dativ singular
  • lehamete
  • lehametei
plural
vocativ singular
plural
lihamite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lehamitesubstantiv feminin

  • 1. familiar Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90. DLRLC
    • format_quote Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44. DLRLC
    • format_quote Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214. DLRLC
    • chat_bubble A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12. DLRLC
      • format_quote I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356. DLRLC
      • format_quote Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
      • format_quote eliptic Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120. DLRLC
etimologie:
  • limba bulgară liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.