Definiția cu ID-ul 863526:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEHAMITE s. f. (Fam.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehamete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.