7 definiții pentru legănare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna.

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei; clătinare, balansare, legănătură. – V. legăna.

legănare sf [At: I. GOLESCU / Pl: ~nări / E: legăna] 1 Mișcare ușoară, lină a unui copil într-o parte și în alta cu leagănul (1) sau pe brațe, în poală etc. pentru a-l liniști, a-l alinta și a-l face să adoarmă Si: legănat1 (1), (înv) legănătură (1). 2 Mângâiere. 3 Încântare. 4 Desfășurare specifică, armonioasă a sunetelor unei melodii, a unei poezii etc. Si: legănat1 (4), (înv) legănătură (4). 5 Vorbire tărăgănată Si: legănat1 (5), (înv) legănătură (5). 6 Mișcare a cuiva sau a ceva dintr-o parte în alta în jurul unei bare relativ fixe Si: legănat1 (6), (înv) legănătură (6), unduire. 7 (Fig) Unduire. 8 Clătinare a cuiva din cauza unei slăbiciuni, a beției, în urma unui șoc, a unui sentiment puternic etc. Si: amețeală, legănat1 (8), (înv) legănătură (8). 9 Zdruncinare domoală și ritmică a unui vehicul în timpul deplasării Si: legănat1 (9), (înv) legănătură (9). 10 Deplasare a unei mase de ape sub formă de valuri Si: legănat1 (10), (înv) legănătură (10). 11 Mișcare de pendulare a unor corpuri sau a unor obiecte suspendate sau atârnate Si: legănat1 (11), (înv) legănătură (11). 12 Mișcare de unduire a unei plante, a crengilor acesteia etc. la adierea vântului, în unna unei atingeri domoale etc. Si: legănat1 (12), (înv) legănătură (12). 13 (Îvp) Surpare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat1 (13), (înv) legănătură (13). 14 (Îvp) Cutremurare a unei suprafețe de teren sau a unei forme de relief Si: legănat1 (14), (înv) legănătură (14). 15 Balansare ritmică a trupului omenesc în timpul mersului, al dansului etc. Si: legănat1 (15), (înv) legănătură (15).

LEGĂNÁRE, legănări, s. f. Acțiunea de a (se) legăna; balansare, oscilare, ondulare. Pe-ntinderea cea verde trec legănări de unde, Polenul ca un nour de aur fin se plimbă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, N. 24. Mă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi pasurile după legănarea lui. ALECSANDRI, O. P. 291.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legănáre s. f., g.-d. art. legănắrii; pl. legănắri

legănáre s. f., g.-d. art. legănării; pl. legănări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGĂNÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. bălăbănire.

LEGĂNARE s. 1. balans, balansare, clătinare, oscilare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. bălăbănire, clătinare. (~ picioarelor.)

Intrare: legănare
legănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legănare
  • legănarea
plural
  • legănări
  • legănările
genitiv-dativ singular
  • legănări
  • legănării
plural
  • legănări
  • legănărilor
vocativ singular
plural

legănare

  • 1. Acțiunea de a (se) legăna și rezultatul ei.
    exemple
    • Pe-ntinderea cea verde trec legănări de unde, Polenul ca un nour de aur fin se plimbă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11.
      surse: DLRLC
    • Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Mă primblu singur pe podul vaporului, cumpănindu-mi pasurile după legănarea lui. ALECSANDRI, O. P. 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi legăna
    surse: DEX '98 DEX '09