opțiuni
  • info

7 definiții pentru jurătoare

Explicative DEX

JURĂTOR, -OARE, jurători, -oare, s. m. și f. (înv.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător.

jurător, ~oare [At: LET. II, 313/30 / Pl: ~i, ~oare / E: jura + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care jură (1). 3-4 smf, a (Om) care este obișnuit să jure pentru orice. 5 smf (Trs; Buc; înv) Martor în fața judecății. 6 smf (Nob) Persoană care înjură. 7 smf (Înv; îs) ~ strâmb Sperjur.

JURĂTOR, -OARE, jurători, -oare, s. m. și f. (Înv. și pop.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător.

JURĂTOR, -OARE, jurători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judecătorești. Și-a cumpărat jurători, Și-a plătit judecători. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/2. Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Aș jura cu jurători C-ai purtat un car de flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 440.

Ortografice DOOM

jurătoare (înv.) s. f., g.-d. art. jurătoarei; pl. jurătoare

jurătoare (înv.) s. f., g.-d. art. jurătoarei; pl. jurătoare

jurătoare s. f., g.-d. art. jurătoarei; pl. jurătoare

Intrare: jurătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurătoare
  • jurătoarea
plural
  • jurătoare
  • jurătoarele
genitiv-dativ singular
  • jurătoare
  • jurătoarei
plural
  • jurătoare
  • jurătoarelor
vocativ singular
  • jurătoare
  • jurătoareo
plural
  • jurătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurător, jurătorisubstantiv masculin
jurătoare, jurătoaresubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Și-a cumpărat jurători, Și-a plătit judecători. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/2. DLRLC
    • format_quote Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Aș jura cu jurători C-ai purtat un car de flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 440. DLRLC
  • 2. Om care este obișnuit să jure pentru orice. MDA2
  • 3. regional învechit Martor în fața judecății. MDA2
  • 4. neobișnuit Persoană care înjură. MDA2
  • chat_bubble învechit (în) sintagmă Jurător strâmb = sperjur. MDA2
    sinonime: sperjur
etimologie:
  • Jura + -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „jurătoare”

Visit YouGlish.com