jurător, ~oare [At: LET. II, 313/30 / Pl: ~i, ~oare / E: jura + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care jură (1). 3-4 smf, a (Om) care este obișnuit să jure pentru orice. 5 smf (Trs; Buc; înv) Martor în fața judecății. 6 smf (Nob) Persoană care înjură. 7 smf (Înv; îs) ~ strâmb Sperjur.