12 definiții pentru lamentabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lamentabil, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr lamentable, lat lamentabilis] 1 Care denotă o situație foarte proastă Si: jalnic, (îvr) lamentos (1). 2 Care produce o impresie extrem de neplăcută Si: deplorabil, (îvr) lamentos (2). 3 Care inspiră milă Si: (îvr) lamentos (3). 4 Penibil. 5-6 (D. oameni) În mizerie (morală sau) materială Si: mizerabil. 7 (Înv; d. sunete, voce etc.) Care exprimă durere, suferință, tristețe Si: jalnic, trist. 8 Înduioșător. 9 De calitate foarte proastă. 10 Ticălos.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plâns, deplorabil; care inspiră milă. 2. (Adesea adverbial) Prost, rău, mizerabil. Purtare lamentabilă. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

LAMENTÁBIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. Care inspiră milă, care e vrednic de plîns; p. ext. rău, prost, mizerabil. Aspect lamentabil.Planurile provocatorilor la război nu se pot termina decît printr-un crah lamentabil. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 6/3.

LAMENTÁBIL, -Ă adj. Vrednic de milă, de plâns; (p. ext.) rău, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].

LAMENTÁBIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)

LAMENTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră milă; vrednic de plâns. Voce ~ă. 2) Care este de calitate proastă; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable

lamentabil a. 1. demn de plâns: soartă lamentabilă; 2. înduioșetor: cu o voce lamentabilă.

*lamentábil, -ă adj. (lat. lamentabilis). Deplorabil, demn de plîns: situațiune lamentabilă. Plîngător, înduĭoșător: voce lamentabilă. Adv. În mod lamentabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile

lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. sg. lamentábilă, pl. lamentábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAMENTÁBIL adj. v. deplorabil.

LAMENTABIL adj. deplorabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)

Intrare: lamentabil
lamentabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamentabil
  • lamentabilul
  • lamentabilu‑
  • lamentabilă
  • lamentabila
plural
  • lamentabili
  • lamentabilii
  • lamentabile
  • lamentabilele
genitiv-dativ singular
  • lamentabil
  • lamentabilului
  • lamentabile
  • lamentabilei
plural
  • lamentabili
  • lamentabililor
  • lamentabile
  • lamentabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)