lamentabil, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr lamentable, lat lamentabilis] 1 Care denotă o situație foarte proastă Si: jalnic, (îvr) lamentos (1). 2 Care produce o impresie extrem de neplăcută Si: deplorabil, (îvr) lamentos (2). 3 Care inspiră milă Si: (îvr) lamentos (3). 4 Penibil. 5-6 (D. oameni) În mizerie (morală sau) materială Si: mizerabil. 7 (Înv; d. sunete, voce etc.) Care exprimă durere, suferință, tristețe Si: jalnic, trist. 8 Înduioșător. 9 De calitate foarte proastă. 10 Ticălos.

LAMENTABIL, -Ă, lamentabili, -e, adj. Care inspiră milă, care e vrednic de plîns; p. ext. rău, prost, mizerabil. Aspect lamentabil. ▭ Planurile provocatorilor la război nu se pot termina decît printr-un crah lamentabil. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 6/3.

LAMENTABIL, -Ă adj. Vrednic de milă, de plîns; (p. ext.) rău, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].

LAMENTABIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)

LAMENTABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră milă; vrednic de plâns. Voce ~ă. 2) Care este de calitate proastă; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable

lamentabil a. 1. demn de plâns: soartă lamentabilă; 2. înduioșetor: cu o voce lamentabilă.

*lamentábil, -ă adj. (lat. lamentabilis). Deplorabil, demn de plîns: situațiune lamentabilă. Plîngător, înduĭoșător: voce lamentabilă. Adv. În mod lamentabil.

lamentabil adj. m., pl. lamentabili; f. lamentabilă, pl. lamentabile

lamentabil adj. m., pl. lamentabili; f. lamentabilă, pl. lamentabile

lamentabil adj. m., pl. lamentabili; f. sg. lamentabilă, pl. lamentabile

LAMENTABIL adj. v. deplorabil.

lamentabil, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre starea, situația, mediul în care se află o ființă, un lucru etc.) deplorabil, jalnic, mizer, mizerabil, nenorocit, prăpădit, <înv. și reg.> ticălos, <înv.> mișel, netrebnic. Unii oameni au o existență lamentabilă. 2 (despre oameni) deplorabil, jalnic, <înv.> mizerabil. Copiii străzii îmbrăcați în zdrențe sunt lamentabili. 3 (în opoz. cu „valoros”; despre creații, realizări, manifestări etc. ale oamenilor) deplorabil, necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereușit, nesatisfacător, nevaloros, prost, slab, îngrozitor, rău, anemic, stângaci. Prestația boxerului favorit a fost lamentabilă. 4 penibil, trist. Aseară, la petrecere, a oferit un spectacol lamentabil. 5 (înv.; mai ales despre sunete) v. Jalnic. Tânguios. Tânguitor. Văitat². II adj. fig. 1 (despre oameni) abject, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, păcătos, periculos, scelerat, ticălos, ultim, infect, murdar, negru, sordid, <fig.; livr.) reptilian. Prin fapta sa s-a dovedit a fi un om lamentabil. 2 (rar; despre fapte, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) v. Abject. Infam. Infect. Josnic. Mârșav. Mișel. Mișelesc. Mizerabil. Murdar. Nedemn. Nelegiuit. Nemernic. Netrebnic. Rușinos. Scelerat. Sordid. Ticălos. Turpid. III adv. (modal) deplorabil, prost, slab. Filmul este realizat lamentabil.

LAMENTABIL adj. deplorabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)