18 definiții pentru jalbă jalobă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jalbă1 sf [At: PRAV. MOLD. 8/2 / V: ~lobă, ~lu / Pl: ~be / E: slv жальба, bg жалба] 1 (Pop) Plângere în scris, adresată unei autorități. 2 (Fam; îe) Cum e ~a nene Ioane? Ce mai e nou? 3 (Fam; îae) Ce dorești? 4 (Înv; îe) A veni cu ~ba în proțap A porni o răscoală cu anumite revendicări. 5-6 (Fam; îae) A cere insistent și ostentativ un drept sau o favoare.

jalbă2 sf [At: PĂCALĂ, M. R. 10 / Pl: ~be / E: nct] 1 (Bot; îc) ~-albă Planta Pyrola secunda. 2 Boală a vitelor care se vindecă cu jalbă2(1)-albă Si: bube dulci.

JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație (făcută în scris). ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi.Var.: jálobă s. f.] – Din sl. žalĭba. Cf. bg. žalba.

JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație (făcută în scris). ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi.Var.: jálobă s. f.] – Din sl. žalĭba. Cf. bg. žalba.

JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Învechit și arhaizant) Petiție scrisă adresată unei autorități; plîngere, reclamație. Cîștiga binișor din jalbele oamenilor, fiindcă lucra mai ieftin, mai repede și chiar mai bine ca notarul. REBREANU, I. 82. Le-a făcut o jalbă lungă. NEGRUZZI, S. I 280. ◊ (Adesea în legătură cu verbul «a da») Am să mă plîng... să dau jalbă. COȘBUC, P. I 89. Dar, după o lungă vreme... Jalbă cîinele a dat. ALEXANDRESCU, P. 70. ◊ Expr. (Familiar; ironic sau glumeț) Cu jalba în proțap = cu reclamații ostentative și zgomotoase pentru orice nemulțumire, cît de mică. – Pl. și: jălbi (VISSARION, B. 375). – Variantă: jálobă (ALECSANDRI, T. 528, NEGRUZZI, S. I 225) s. f.

JÁLBĂ ~e f. pop. 1) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; plângere; reclamație. * A umbla (sau a veni, a merge) cu ~a în proțap a cere cu insistență un drept sau o favoare. 2) Act care conține o astfel de adresare; plângere. [G.-D. jalbei] /<sl. žaliba

jalbă f. plângere (mai ales scrisă). [Slav. JALĬBA].

jálbă f., pl. e și jălbĭ (vsl. žalĭba. V. jălesc). Plîngere, reclamațiune. Hîrtia pe care e scrisă această reclamațiune. Ce-ĭ jalba? Ce aĭ de reclamat? Ce doreștĭ? Cu rogojina’n cap și cu jalba’n proțap, în vechime, prezentîndu-te domnuluĭ cu rogojina aprinsă’n cap și întînzîndu-ĭ jalba prinsă’ntr’un proțap ca să te observe din mijlocu mulțimiĭ de reclamanțĭ (azĭ ironic cînd reclamĭ prea insistent: Ce mi-aĭ venit cu jalba’n proțap? V. Șăĭn. 1, 39). – Și jálobă și jálovă, pl. e (rus. žaloba).

JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe

jálbă s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÁLBĂ s. v. cerere, petiție, plângere, reclamație.

jalbă s. v. CERERE. PETIȚIE. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jálbă (jélbi), s. f.1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba.Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jalbă2 s.f. (reg.) 1. nume de plantă – jalbă albă. 2. boală de vite; bube-dulci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a umbla cu jalba în proțap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva.

Intrare: jalbă
jalbă (pl. jalbe) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalbă
  • jalba
plural
  • jalbe
  • jalbele
genitiv-dativ singular
  • jalbe
  • jalbei
plural
  • jalbe
  • jalbelor
vocativ singular
plural
jalbă (pl. jălbi) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalbă
  • jalba
plural
  • jălbi
  • jălbile
genitiv-dativ singular
  • jălbi
  • jălbii
plural
  • jălbi
  • jălbilor
vocativ singular
plural
jalbă (pl. jelbi) substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalbă
  • jalba
plural
  • jelbi
  • jelbile
genitiv-dativ singular
  • jelbi
  • jelbii
plural
  • jelbi
  • jelbilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalobă
  • jaloba
plural
  • jalobe
  • jalobele
genitiv-dativ singular
  • jalobe
  • jalobei
plural
  • jalobe
  • jalobelor
vocativ singular
plural

jalbă jalobă

  • 1. popular Plângere, reclamație (făcută în scris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cerere petiție plângere reclamație 4 exemple
    exemple
    • Cîștiga binișor din jalbele oamenilor, fiindcă lucra mai ieftin, mai repede și chiar mai bine ca notarul. REBREANU, I. 82.
      surse: DLRLC
    • Le-a făcut o jalbă lungă. NEGRUZZI, S. I 280.
      surse: DLRLC
    • Am să mă plîng... să dau jalbă. COȘBUC, P. I 89.
      surse: DLRLC
    • Dar, după o lungă vreme... Jalbă cîinele a dat. ALEXANDRESCU, P. 70.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: