JALBĂ (pl. jelbi, jălbi, ‼ jelburi) sf. 1 Plîngere, reclamațiune: parcă erau umbrele unor creditori cari mă amețeau cu jălbile (GN.); mai întîiu ieși cu ~ vornicul Lupu Falcă-lată, cerînd să i se facă dreptate (ODOB.) ¶ 2 Petițiune, cerere, plîngere făcută în scris: începuse să se svonească prin sat de jelburi către guvern, spre a li se da pămînt (D.-ZAMF); au venit la Divan la București on rogojina prinsă în cap și cu jalba în proțap (I.-GH.) ; de la acest vechiu obiceiu, prin care reclamantul atrăgea atențiunea celor sus puși de a i se face dreptate, a rămas locuțiunea a veni cn jalba în proțap, a veni cu plîngere, a veni să reclame cu sgomot, sus și tare [vsl. žalǐba].