13 definiții pentru indolență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indolență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: lat indolentia, fr indolence, it indolenza] 1 Nesimțire. 2 Nepăsare. 3 Apatie. 4 Lene. 5 Lipsă de energie.

INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia.

INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia.

INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Nepăsare, nesimțire, moliciune, apatie. Nu trebuie să se uite nici o clipă că indolența și birocratismul ascund de multe ori manifestări ale dușmanului de clasă. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1934.

INDOLÉNȚĂ s.f. Lipsă de energie; lene, nepăsare; apatie. [Cf. fr. indolence, lat. indolentia].

INDOLÉNȚĂ s. f. nepăsare, apatie, lene. (< fr. indolence, lat. indolentia)

INDOLÉNȚĂ ~e f. Stare de indolent; dispoziție de a evita orice efort. /<fr. indolence, lat. indolentia

indolență f. nesimțire morală, trândăvie intelectuală.

*indolénță f., pl. e (lat. in-dolentia). Nesimțire, nepăsare, apatie: indolența Țiganilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indolénță s. f., g.-d. art. indolénței; pl. indolénțe

indolénță s. f., g.-d. art. indolénței; pl. indolénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDOLÉNȚĂ s. 1. v. indiferență. 2. v. lene.

INDOLENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indiferență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. lene, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDOLENȚĂ. Subst. Indolență, indiferență, indiferentism (rar), nonșalanță (livr.), nepăsare, dezinteres, dezinteresare, lipsă de interes, zăcășeală (reg.), delăsare, impasibilitate (livr.), insensibilitate (fig.), nesimțire, răceală (fig.), apatie, inerție (fig.), blazare. Resemnare, resignare (rar), resignație (rar). Inactivitate, inacțiune (rar), nelucrare (înv.), pasivitate, pasivism (rar). Moleșeală, moleșire, moliciune, torpoare (rar), lîncezeală, lîncezire. Lene, lenevie, lenevit, trîndăveală, trîndăvie, trîndăvit (rar), puturoșenie, puturoșie. Neglijență, neîngrijire, neatenție, delăsare. Adj. Indolent, indiferent, nonșalant (livr.), nepăsător, impasibil (livr.), insensibil (fig.), nesimțitor, rece (fig.), apatic, inert, blazat. Resemnat, resignat (rar). Inactiv, pasiv. Moale, molatic, molîu, molălău (reg.). Leneș, lenevos (înv. și pop.), lenos (rar), zăcaș (reg.), puturos. Neglijent, neatent, distrat. Vb. A fi indolent (indiferent, nepăsător), a manifesta o atitudine de indolență (nepăsare), a da (a ridica) din umeri; a se dezinteresa, a nu-i păsa (de nimic), a-i fi (cuiva) totuna (indiferent, egal), a nu se sinchisi, a nu avea grijă, a plînge plînsul lui Păcală, a se delăsa. A lenevi, a trîndăvi, a sta cu mîinile în sîn, a sta cu mîinile în șolduri, a tăia frunză la cîini, a duce cîinii la apă, a sta cu burta la soare, a arde gazul de pomană. Adv. Cu nepăsare, cu indiferență, cu răceală etc.; fără simț de răspundere. V. inactivitate, lene, moliciune, neatenție, renunțare.

Intrare: indolență
indolență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indolență
  • indolența
plural
  • indolențe
  • indolențele
genitiv-dativ singular
  • indolențe
  • indolenței
plural
  • indolențe
  • indolențelor
vocativ singular
plural

indolență

etimologie: