11 definiții pentru incendiator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.

INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor.

incendiator, ~oare smf, a [At: DA ms / P: ~di-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: incendia + -tor] 1-2 (Persoană) care provoacă un incendiu. 3-6 (Persoană) care îndeamnă (la revoltă sau) la acțiuni violente Si: instigator, provocator.

INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu (cu intenții criminale). ♦ Fig. Persoană care ațîță, care îndeamnă la acțiuni războinice, violente; provocator. – Pronunțat: -di-a-.

INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (Fig.) Ațâțător, provocator. [Pron. -di-a-. / < incendia + -tor].

INCENDIATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor)

INCENDIATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care incendiază; om care provoacă un incendiu. 2) fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; ațâțător; instigator; incitator; provocator. /a incendia+ suf. ~tor

*incendiatór, -oáre adj. și s. Dătător de foc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incendiatór (-di-a-) s. m., pl. incendiatóri

incendiatór s. m. (sil. -di-a-), pl. incendiatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCENDIATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

incendiator s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

Intrare: incendiator (s.m.)
  • silabație: -di-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incendiator
  • incendiatorul
  • incendiatoru‑
plural
  • incendiatori
  • incendiatorii
genitiv-dativ singular
  • incendiator
  • incendiatorului
plural
  • incendiatori
  • incendiatorilor
vocativ singular
  • incendiatorule
plural
  • incendiatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incendiator, -oare (persoană) incendiatoare

etimologie:

  • Incendia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN