9 definiții pentru incitator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care incită; instigator. – Din fr. incitateur.

INCITATÓR, -OÁRE, incitatori, -oare, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care incită; instigator. – Din fr. incitateur.

INCITATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care incită; instigator. [< fr. incitateur].

INCITATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care incită; instigator. (< fr. incitateur)

INCITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care incită; om care îndeamnă la acțiuni violente; instigator; provocator. /<fr. incitateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incitatór adj. m., s. m., pl. incitatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. incitatoáre

incitatór adj. m., s. m., pl. incitatóri; f. sg. și pl. incitatoáre, g.-d. sg. art. incitatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCITATÓR s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.

incitator s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.

Intrare: incitator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitator
  • incitatorul
  • incitatoru‑
plural
  • incitatori
  • incitatorii
genitiv-dativ singular
  • incitator
  • incitatorului
plural
  • incitatori
  • incitatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incitator incitatoare

etimologie: