15 definiții pentru provocator provocător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur.

PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur.

PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. (Și în forma provocător) Care provoacă, atacă, întărită, excită; care atrage atenția asupra sa prin impertinență, prin obrăznicie. V. provocant. Ton provocator. Purtare provocatoare.Întîmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocătoare. REBREANU, I. 77. ♦ Care instigă la acțiuni nesăbuite, reprobabile sau criminale. 4 Agent provocator v. agent. ♦ (Substantivat) Cel care ia inițiativa unei lupte, unei întreceri, unei competiții (considerat în raport cu adversarul). Provocatorul văzînd maiestatea și curajul protivnicei lui, se dămoli. ALECSANDRI, O. P. 41. – Variantă: provocătór, -oáre adj.

PROVOCATÓR, -OÁRE adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Var. provocător, -oáre adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator].

PROVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care provoacă; provocant. ◊ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator)

PROVOCATÓR1 adv. Într-un mod care constituie o provocare. /<fr. provocateur

PROVOCATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă; care caută prilej de ceartă; care ațâță; agresiv; ațâțător. /<fr. provocateur

PROVOCATÓR3 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care provoacă. 2) Persoană care se ocupă de provocări. /<fr. provocateur

*provocatór, -oáre adj. (lat. provocator). Care provoacă: cuvînt, ton, aer provocator. Subst. Persoană care provoacă. Agent provocator, polițist secret care se împrietenește cu hoțiĭ îndemnîndu-ĭ (provocîndu-ĭ) să facă acte pin care să fie prinșĭ.

PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator.

PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator.

PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj. v. provocator.

PROVOCĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. v. provocator.

provocător a. care provoacă: gesturi provocătoare. ║ m. cel ce provoacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre

provocatór adj. m., pl. provocatóri; f. sg. și pl. provocatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROVOCATÓR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. agresiv. 3. adj. v. senzual. 4. adj. v. ostentativ. 5. adj. sfidător. (Un gest ~.) 6. adj. pricinuitor, producător. (Motiv ~ de tulburări.)

PROVOCATOR s., adj. 1. s., adj. agitator, ațîțător, instigator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) 2. adj. agresiv, militarist, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 3. adj. ațîțător, incitant, senzual, (înv.) provocant. (Un surîs ~.) 4. adj. demonstrativ, ostentativ. (O atitudine ~.) 5. adj. sfidător. (Un gest ~.) 6. adj. pricinuitor, producător. (Motiv ~ de tulburări.)

Intrare: provocator
provocator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provocator
  • provocatorul
  • provocatoru‑
  • provocatoare
  • provocatoarea
plural
  • provocatori
  • provocatorii
  • provocatoare
  • provocatoarele
genitiv-dativ singular
  • provocator
  • provocatorului
  • provocatoare
  • provocatoarei
plural
  • provocatori
  • provocatorilor
  • provocatoare
  • provocatoarelor
vocativ singular
plural
provocător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provocător
  • provocătorul
  • provocătoru‑
  • provocătoare
  • provocătoarea
plural
  • provocători
  • provocătorii
  • provocătoare
  • provocătoarele
genitiv-dativ singular
  • provocător
  • provocătorului
  • provocătoare
  • provocătoarei
plural
  • provocători
  • provocătorilor
  • provocătoare
  • provocătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)