13 definiții pentru instigator (s.m.) instigător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.

instigator, ~oare smf, a [At: GHICA, S. 133 / V: (înv) ~găt~ / A: (rar) ~gat~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat instigator, fr instigateur] 1-2 (Persoană) care instigă.

INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, s. m. și f. Persoană care instigă. Muncitorii luau ei înșiși inițiativa de a dejuca pe Mălai și ceilalți instigatori. CĂLUGĂRU, O. P. 181.

INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Cel care instigă; ațâțător. [Cf. fr. instigateur].

INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator)

INSTIGATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care instigă; om care îndeamnă la acțiuni dușmănoase; ațâțător; incitator; incendiator; provocator. /<fr. instigateur, lat. instigator, ~oris

instigator m. cel ce împinge la ceva rău.

*instigatór, -oáre d. (lat. instigator). Care instigă.

instigător, ~oare smf, a vz instigator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. instigatoáre

instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; f. sg. și pl. instigatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTIGATÓR s., adj. agitator, ațâțător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

INSTIGATOR s., adj. agitator, ațîțător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

Intrare: instigator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instigator
  • instigatorul
  • instigatoru‑
plural
  • instigatori
  • instigatorii
genitiv-dativ singular
  • instigator
  • instigatorului
plural
  • instigatori
  • instigatorilor
vocativ singular
  • instigatorule
plural
  • instigatorilor
instigător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instigator instigatoare instigător

etimologie: