IMBOLD, imbolduri, s. n. (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a primi») Îndemn, stimulent, impuls. Proletariatul rus, ridicîndu-se pentru prima oară în istorie la situația de clasă stăpînitoare, a dat un imbold, prin pilda sa, proletariatului din toate țările. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. El stăruiește să-și îndrepte studiile și activitatea după imboldurile sufletului său. SADOVEANU, E. 68. Nu vru să mîie nicăieri. Aripile îi dădeau un imbold neînțeles. Parcă era vrăjită. Zbura ca în vis. BASSARABESCU, V. 51. – Variantă: (nerecomandabil) îmbold (TOMA, C. V. 119) s. n.