14 definiții pentru hori


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hori [At: ODOBESCU, S. III, 526 / Pzi: ~resc / E: horă] 1 vi A dansa hora (1). 2-3 vti A interpreta o horă1 (3-4) vocal sau instrumental (numai la instrumente de suflat). 4-5 vti (Trs) A cânta de dor (sau de jale) Si: a doini. 6-7 vti (Mar) A duce la groapă un flăcău sau o fată tânără, cântându-i-se hore (17) duioase de către fetele tinere din sat Cf a boci. 8 vt (Reg) A strânge fânul, otava, trifoiul în hore (22). 9 vt (Reg) A risipi căpițele de fân în hore (22).

HORÍ, horesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Pop.) A cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); p. ext. a doini. 2. Intranz. A juca hora. – Din horă.

HORÍ, horesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); p. ext. a doini. 2. Intranz. A juca hora. – Din horă.

HORÍ, horesc, vb. IV. Intranz. 1. A cînta o horă (din gură sau din fluier); p. ext. a doini. Niște fluierari își puseră fluierele la gură, începînd a hori. CAMILAR, T. 141. Trecea păstorașul împărat doinind și horind. EMINESCU, N. 5. Ce horești așa cu jele, În butul dragostii mele?... Eu nu cînt În butul tău, Ci horesc D-aleanul meu. TEODORESCU, P. P. 84. ◊ Tranz. (Complementul indică ceea ce se cîntă) Nu se mai urneau din cîrciumă și horeau cu foc un cîntec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. REBREANU, R. II 233. 2. A juca hora. Ne uităm la ei cum horesc – unii mai sprinteni, alții mai greoi. STANCU, D. 169. ◊ Fig. Flăcările insuflețindu-se, horeau roșii ca sîngele. CAMILAR, T. 9.

A HORÍ ~ésc intranz. 1) A cânta un cântec (de obicei o horă). 2) A juca hora (sau alt dans popular). /Din horă

horì v. Mold. Tr. 1. a cânta hore sau doine: ce horești așa cu jele? POP. 2. a cânta în genere: pe drum horia și doinea EM.

horì v. a cosi cu hreapca: fânul se horește la clădit în stog. [Origină necunoscută].

horésc v. intr. (d. horă). Trans. Cînt din gură: din furcă torcînd, de drăguț horind (P. P.). Cînt melancolic din fluĭer. Joc hora. V. tr. Adun căpițele ca să fac claĭa (stogu). – În est horăsc, a horî.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. horésc, imperf. 3 sg. horeá; conj. prez. 3 să horeáscă

horí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. horésc, imperf. 3 sg. horeá; conj. prez. 3 sg. și pl. horeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

horí, horesc, vb. intranz. – A cânta sau a interpreta la un instrument melodii populare: „A cânta hore; când moare vreun fecior tânăr ori vreo fată din sat, atunci nu-l cântă (= bocesc) femeile, ci-l horesc fetele, adică îl petrec cu hori, cântece până la groapă, de regulă cu acompaniament de lăutari” (Țiplea, 1906). – Din horă (DEX, MDA).

horí, horesc, vb. intranz. – A cânta sau a interpreta la un instrument melodii populare: „A cânta hore; când moare vreun fecior tânăr ori vreo fată din sat, atunci nu-l cântă (= bocesc) femeile, ci-l horesc fetele, adică îl petrec cu hori, cântece până la groapă, de regulă cu acompaniament de lăutari” (Țiplea 1906). – Din hore.

Intrare: hori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hori
  • horire
  • horit
  • horitu‑
  • horind
  • horindu‑
singular plural
  • horește
  • horiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • horesc
(să)
  • horesc
  • hoream
  • horii
  • horisem
a II-a (tu)
  • horești
(să)
  • horești
  • horeai
  • horiși
  • horiseși
a III-a (el, ea)
  • horește
(să)
  • horească
  • horea
  • hori
  • horise
plural I (noi)
  • horim
(să)
  • horim
  • hoream
  • horirăm
  • horiserăm
  • horisem
a II-a (voi)
  • horiți
(să)
  • horiți
  • horeați
  • horirăți
  • horiserăți
  • horiseți
a III-a (ei, ele)
  • horesc
(să)
  • horească
  • horeau
  • hori
  • horiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hori

  • 1. tranzitiv popular A cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cânta 4 exemple
    exemple
    • Niște fluierari își puseră fluierele la gură, începînd a hori. CAMILAR, T. 141.
      surse: DLRLC
    • Trecea păstorașul împărat doinind și horind. EMINESCU, N. 5.
      surse: DLRLC
    • Ce horești așa cu jele, În butul dragostii mele?... Eu nu cînt În butul tău, Ci horesc D-aleanul meu. TEODORESCU, P. P. 84.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai urneau din cîrciumă și horeau cu foc un cîntec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. REBREANU, R. II 233.
      surse: DLRLC
  • 2. A juca hora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ne uităm la ei cum horesc – unii mai sprinteni, alții mai greoi. STANCU, D. 169.
      surse: DLRLC
    • figurat Flăcările însuflețindu-se, horeau roșii ca sîngele. CAMILAR, T. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • horă
    surse: DEX '09 DEX '98