hori [At: ODOBESCU, S. III, 526 / Pzi: ~resc / E: horă] 1 vi A dansa hora (1). 2-3 vti A interpreta o horă¹ (3-4) vocal sau instrumental (numai la instrumente de suflat). 4-5 vti (Trs) A cânta de dor (sau de jale) Si: a doini. 6-7 vti (Mar) A duce la groapă un flăcău sau o fată tânără, cântându-i-se hore (17) duioase de către fetele tinere din sat Cf a boci. 8 vt (Reg) A strânge fânul, otava, trifoiul în hore (22). 9 vt (Reg) A risipi căpițele de fân în hore (22).