12 definiții pentru doini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

doiní vit [At: EMINESCU, O. I, 32 / V: ~na / Pzi: ~nésc / E: doină] 1-2 A cânta doine (1-2) (din gură, din fluier etc.).

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. A cînta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32. ◊ Fig. Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23. ◊ Tranz. Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20. Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238. (Fig.) În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. (Cu complement intern) Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301. – Pronunțat: doi-. – Variantă: (popular) doiná (PĂSCULESCU, L. P. 236) vb. I.

A DOINÍ ~ésc 1. tranz. (doine) A interpreta din gură, din fluier sau din frunză. 2. intranz. A cânta o doină. /Din doină

doinì v. a cânta doine: și acel rege al poeziei... ce din frunze ’ți doinește EM.

doĭnésc v. intr. (d. doĭnă și înrudit cu bav. dönen, a răsuna, ol. deunen, a cînta, a glumi; nsl. donéti, ceh. dunĕti, ung. danolni, dalolni, a cînta; litv. dainuti, a doĭni). Cînt o doĭnă: a doĭni din fluĭer. – În Maram. dăĭnez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinesc, imperf. 3 sg. doinea; conj. prez. 3 doinească

doiní vb. (sil. doi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 sg. și pl. doineáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

DOINI vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

Intrare: doini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doini
  • doinire
  • doinit
  • doinitu‑
  • doinind
  • doinindu‑
singular plural
  • doinește
  • doiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doinesc
(să)
  • doinesc
  • doineam
  • doinii
  • doinisem
a II-a (tu)
  • doinești
(să)
  • doinești
  • doineai
  • doiniși
  • doiniseși
a III-a (el, ea)
  • doinește
(să)
  • doinească
  • doinea
  • doini
  • doinise
plural I (noi)
  • doinim
(să)
  • doinim
  • doineam
  • doinirăm
  • doiniserăm
  • doinisem
a II-a (voi)
  • doiniți
(să)
  • doiniți
  • doineați
  • doinirăți
  • doiniserăți
  • doiniseți
a III-a (ei, ele)
  • doinesc
(să)
  • doinească
  • doineau
  • doini
  • doiniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doina
  • doinare
  • doinat
  • doinatu‑
  • doinând
  • doinându‑
singular plural
  • doinea
  • doinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doinez
(să)
  • doinez
  • doinam
  • doinai
  • doinasem
a II-a (tu)
  • doinezi
(să)
  • doinezi
  • doinai
  • doinași
  • doinaseși
a III-a (el, ea)
  • doinea
(să)
  • doineze
  • doina
  • doină
  • doinase
plural I (noi)
  • doinăm
(să)
  • doinăm
  • doinam
  • doinarăm
  • doinaserăm
  • doinasem
a II-a (voi)
  • doinați
(să)
  • doinați
  • doinați
  • doinarăți
  • doinaserăți
  • doinaseți
a III-a (ei, ele)
  • doinea
(să)
  • doineze
  • doinau
  • doina
  • doinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doini, doinescverb

  • 1. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. DLRLC
    • format_quote Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32. DLRLC
    • format_quote figurat Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23. DLRLC
    • format_quote Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20. DLRLC
    • format_quote Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238. DLRLC
    • format_quote figurat În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. DLRLC
    • format_quote figurat Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301. DLRLC
etimologie:
  • doină DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.