10 definiții pentru doini


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

doiní vit [At: EMINESCU, O. I, 32 / V: ~na / Pzi: ~nésc / E: doină] 1-2 A cânta doine (1-2) (din gură, din fluier etc.).

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. A cînta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice. EMINESCU, O. I 32. ◊ Fig. Iar vîntul doinește prin grîne. COȘBUC, P. II 23. ◊ Tranz. Se tot duc pe drum pietros Nouă mineri în sus la munte, Și-i unul care merge-n frunte, Doinind un cîntec mlădios. DEȘLIU, M. 20. Flăcăul începu să doinească subțire, stins, un cîntec din război. DUMITRIU, N. 238. (Fig.) În vaduri ape repezi curg Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. COȘBUC, P. I 191. (Cu complement intern) Cîntăreților din mai, Dulce va doini din nai Multe doine, mierla. COȘBUC, P. I 301. – Pronunțat: doi-. – Variantă: (popular) doiná (PĂSCULESCU, L. P. 236) vb. I.

A DOINÍ ~ésc 1. tranz. (doine) A interpreta din gură, din fluier sau din frunză. 2. intranz. A cânta o doină. /Din doină

doinì v. a cânta doine: și acel rege al poeziei... ce din frunze ’ți doinește EM.

doĭnésc v. intr. (d. doĭnă și înrudit cu bav. dönen, a răsuna, ol. deunen, a cînta, a glumi; nsl. donéti, ceh. dunĕti, ung. danolni, dalolni, a cînta; litv. dainuti, a doĭni). Cînt o doĭnă: a doĭni din fluĭer. – În Maram. dăĭnez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 doineáscă

doiní vb. (sil. doi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 sg. și pl. doineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

DOINI vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

Intrare: doini
  • silabație: doi-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doini
  • doinire
  • doinit
  • doinitu‑
  • doinind
  • doinindu‑
singular plural
  • doinește
  • doiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doinesc
(să)
  • doinesc
  • doineam
  • doinii
  • doinisem
a II-a (tu)
  • doinești
(să)
  • doinești
  • doineai
  • doiniși
  • doiniseși
a III-a (el, ea)
  • doinește
(să)
  • doinească
  • doinea
  • doini
  • doinise
plural I (noi)
  • doinim
(să)
  • doinim
  • doineam
  • doinirăm
  • doiniserăm
  • doinisem
a II-a (voi)
  • doiniți
(să)
  • doiniți
  • doineați
  • doinirăți
  • doiniserăți
  • doiniseți
a III-a (ei, ele)
  • doinesc
(să)
  • doinească
  • doineau
  • doini
  • doiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)