14 definiții pentru holtei (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holtei1 [At: NECULCE, ap. LET. II, 459/3 / Pl: ~ / E: ucr холтяй „om desfrânat”] 1 sm Bărbat tânăr neînsurat Si: frașcău, holter, junișan Cf becher1 burlac1 (1), celibatar. 2 sm (Îs) ~ tomnatec Bărbat vârstnic neînsurat. 3 a (Îs) Fecior ~ Flăcău. 4 a (Îs) Borș ~ Borș fără legume. 5 sm (Înv; îe) ~ de câine Câine fără stăpân.

HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.

HOLTÉI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, celibatar, becher. Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29. Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287. Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199. ♦ Tînăr bun de însurat. Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.

HOLTÉI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj

holtéĭ m., pl. tot așa (pol. hultaj, vagabond. Cp. și cu rus. holostóĭ, holteĭ). Est. Burlac, celibatar.

holteiu m. Mold. flăcău: când eram holteiu. [Pol. HULTAĬ, vagabond].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holtéi1 s. m., pl. holtéi, art. holtéii

holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOLTÉI s., adj. v. celibatar.

HOLTEI s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (Este încă ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

holtéi (holtéi), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).

Intrare: holtei (s.m.)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holtei
  • holteiul
  • holteiu‑
plural
  • holtei
  • holteii
genitiv-dativ singular
  • holtei
  • holteiului
plural
  • holtei
  • holteilor
vocativ singular
  • holteiule
plural
  • holteilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holtei (s.m.)

  • 1. Bărbat necăsătorit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: becher burlac celibatar, -ă diminutive: holteiaș 3 exemple
    exemple
    • Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29.
      surse: DLRLC
    • Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287.
      surse: DLRLC
    • Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Tânăr bun de însurat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flăcău un exemplu
      exemple
      • Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.
        surse: DLRLC

etimologie: