Definiția cu ID-ul 499021:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
holtei (holtei), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).