HIDROMEL, (2) hidromeluri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. 2. Sort de hidromel (1). – Din fr. hydromel.

hidromel sn [At: LTR / Pl: ? / E: fr hydromel] Băutură obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă Si: mied, mursă.

HIDROMEL, hidromeluri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. – Din fr. hydromel.

HIDROMEL s. n. Băutură obținută prin fermentația alcoolică a mierii cu apă; mied. Cînd apusul își presără asupra taberei pulberea de aur, pretutindeni cetele de voinici cîntau, pretutindeni hidromelul curgea într-o veselie neînfrînată. SADOVEANU, O. I 166. Călăuzise la tabăra de la Pește-Mort șase căruțe cu șase buți de hidromel și aștepta să se descarce băutura. id. N. P. 224.

HIDROMEL s.n. Băutură care se prepară prin fermentația alcoolică a mierii cu apă; mied. [< fr. hydromel, cf. lat. hydromeli < gr. hydor – apă, meli – miere].

HIDROMEL s. n. băutură alcoolică obținută prin fermentația mierii cu apă; mied. (< fr. hydromel)

HIDROMEL ~uri n. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea mierii amestecate cu apă. /<fr. hydromel

hidromel n. băutură din apă și miere.

*idromél n., pl. urĭ (vgr. ῾ydroméli, d. ῾ýdor, apă, și méli, mĭere). Med.

hidromel (desp. hi-dro-) s. n., (porții; sorturi) pl. hidromeluri

hidromel (hi-dro-) s. n., (sorturi) pl. hidromeluri

hidromel s. n. (sil. -dro-), pl. hidromeluri

hidromel.

HIDROMEL s. v. mied.

HIDROMEL s. mied, (reg.) mursă, must, (turcism înv.) balbaș. (Bea ~.)