12 definiții pentru habitudine abitudine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

habitudine sf [At: MDENC / Pl: ~i / E: fr habitude, lat habitudo, -inis] (Liv) 1 Obișnuință. 2 Obicei. 3 Deprindere.

HABITÚDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.

HABITÚDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, deprindere, obicei. – Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

habitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. habitúdinii; pl. habitúdini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HABITÚDINE s. v. deprindere, obicei, obișnuință.

HABITÚDINE s.f. Obicei, obișnuință, deprindere. [Cf. lat. habitudo, fr. habitude].

HABITÚDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo)

HABITÚDINE ~i f. livr. Însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; obișnuință; deprindere. /<lat. habitudo, ~inis, fr. habitude

abitúdine s.f. v. habitudine.

*abitúdine f. (lat. habitúdo, -údinis. V. abitual). Obiceĭ, obișnuință, deprindere.

habitúdine s. f., g.-d. art. habitúdinii; pl. habitúdini


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HABITÚDINE (< fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce aparțin aceluiași grup, format în procesul de socializare, reprezentând un act standardizat și reprodus ca atare timp îndelungat, nu prin constrângere, ci în virtutea normelor morale acceptate; obicei, obișnuință. ◊ H. mentală = acțiune sau grup de acțiuni ori operații mentale, automatizate prin repetare, care facilitează realizarea unor performanțe intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general și permanent, stare a unei existențe considerată în ansamblul ei; p. restr. stare rezultată în urma unei schimbări, ca efect al adaptării.

Intrare: habitudine
habitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitudine
  • habitudinea
plural
  • habitudini
  • habitudinile
genitiv-dativ singular
  • habitudini
  • habitudinii
plural
  • habitudini
  • habitudinilor
vocativ singular
plural
abitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitudine
  • abitudinea
plural
  • abitudini
  • abitudinile
genitiv-dativ singular
  • abitudini
  • abitudinii
plural
  • abitudini
  • abitudinilor
vocativ singular
plural

habitudine abitudine

  • surse: DEX '09 DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. Mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică.
      surse: NODEX

etimologie: