13 definiții pentru gureș guriș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre oameni) Guraliv; (despre păsări) care ciripește mult (și vesel). – Gură + suf. -eș.

gureș, ~ă a [At: SLAVICI, N. II, 228 / V: ~riș / Pl: ~i, ~e / E: gură + -eș] 1 (D. oameni) Guraliv. 2 (D. păsări) Care ciripește mult (și vesel).

GÚREȘ, -Ă, gureși, -e, adj. (Despre persoane) Care vorbește mult, bun de gură, guraliv; (despre păsări) care ciripește mult. Răspundea cîte o femeie mai gureșă. CAMILAR, N. I 333. [Seara, lucrătoarele] erau mai obosite și mai puțin gureșe decît în zorii zilei. PAS, Z. I 141. Vă mulțumesc amurguri ce răsunați pe ape, Cu gureșele păsări și zumzete de stup. LESNEA, I. 150. Sînt copii... Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Zburdalnic de pe coaste Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261.

GÚREȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vorbește mult; guraliv; vorbăreț; limbut. 2) (despre păsări) Care ciripește întruna. /gură + suf. ~eș

gureș a. guraliv: ciocârlan gureș.

gúreș, -ă (d. gură). Guraliv. Care face multă gură, care se ceartă mult.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gúreș adj. m., pl. gúreși; f. gúreșă, art. gúreșa; pl. gúreșe

gúreș adj. m., pl. gúreși; f. sg. gúreșă, art. gúreșa, pl. gúreșe

gureș, pl. gureși, f. gureșă, pl. gureșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÚREȘ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

gureș s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: gureș
gureș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gureș
  • gureșul
  • gureșu‑
  • gureșă
  • gureșa
plural
  • gureși
  • gureșii
  • gureșe
  • gureșele
genitiv-dativ singular
  • gureș
  • gureșului
  • gureșe
  • gureșei
plural
  • gureși
  • gureșilor
  • gureșe
  • gureșelor
vocativ singular
plural
guriș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gureș guriș

  • exemple
    • Răspundea cîte o femeie mai gureșă. CAMILAR, N. I 333.
      surse: DLRLC
    • [Seara, lucrătoarele] erau mai obosite și mai puțin gureșe decît în zorii zilei. PAS, Z. I 141.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre păsări) Care ciripește mult (și vesel).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Vă mulțumesc amurguri ce răsunați pe ape, Cu gureșele păsări și zumzete de stup. LESNEA, I. 150.
      surse: DLRLC
    • Sînt copii... Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • figurat Zburdalnic de pe coaste Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gură + sufix -eș.
    surse: DEX '98 DEX '09