grohot² sn [At: H XVIII, 15 / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~uri / E: rs грохот „zgomot produs de năruirea pietrelor”] (Reg) 1-4 Grohotiș (1-4). 5 (Mpl) Ruine astupate de pământ.

grohot¹ sn [At: LB / Pl: ~uri / E: grohăit] (Îrg) Grohăit.

GROHOT, grohote, s. n. Grohăit.

GROHOT ~e n. Grămadă de bucăți de rocă, formată la poalele munților și pantelor în urma sfărâmării stâncilor. /Din a grohoti

gróhot n., pl. e (vsl. grohotŭ, zgomot, adică „de năruire”; rus. sîrb. grohot, hohot. V. trohot). Vest. Dărămătură, surpătură (de deal, de munte), grohotiș: un bîrlog astupat de grohot (NPl. Ceaur, 48).

grohotă^[1] sf vz grohot²

grohotă f. Tr. Mold. morman de pietre. [V. grohoti].

grohot (reg.) s. n., pl. grohote

grohot (reg.) s. n., pl. grohote

grohot s. n., pl. grohote

GROHOT s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)

GROHOT s. v. grohăit, grohăitură, guițare, guițat, guițătură.

grohot s. v. GROHĂIT. GROHĂITURĂ. GUIȚAT. GUIȚĂTURĂ.

GROHOT s. grohotiș. (Loc acoperit cu ~.)

gróhot, grohote, s.n. Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor: „Un om a văzut într-o noapte flăcări jucând în preluca aceea, din grohotu' (surpăturile) de sub coasta dealului...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005). ■ (top.) Grohot, deal în Băiuț și Groșii Țibleșului; Grohotu, munte în Borșa. – Din vsl. grohotǔ „zgomot”, cf. rus. grohot (Scriban); probabil formă onomatopeică (DEX); din rus. grohot „zgomot produs de năruirea pietrelor” (MDA).

grohot, grohote, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor: „Un om a văzut într-o noapte flăcări jucând în preluca aceea, din grohotu’ (surpăturile) de sub coasta dealului...” (Bilțiu-Dăncuș). ♦ (top.) Grohot, deal în Băiuț și Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008); Grohotu, munte în Borșa. – Din vsl. grohotǔ „zgomot”, cf. rus. grohot (Scriban); probabil formă onomatopeică (DEX); din rus. grohot „zgomot produs de năruirea pietrelor” (MDA).

grohot, -e, s.n. – Grohotiș; îngrămădire de bucăți de rocă colțuroasă, rezultate din dezagregarea stâncilor. (top.) Grohotu, munte în Borșa. – Din rus. grohot (MDA).