opțiuni
  • info

6 definiții pentru ghicit (part.)

Explicative DEX

ghicit2, ~ă a [At: GALACTION, O. 37 / Pl: ~iți, ~e / E: ghici] 1 (D. o taină, o enigmă etc.) Descoperită. 2 (În superstiții) Descoperit prin mijloace supranaturale. 3 (Fig) Neclar, greu de deosebit.

GHICI, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâci vb. IV] – Et. nec.

GHICI, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâci vb. IV] – Et. nec.

GHICI, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege (prin iscusința minții). Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25. Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega, a-i afla răspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. 2. Fig. A intui, a simți, a întrezări. Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79. Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C. PETRESCU, A. 278. ◊ Refl. pas. Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60. 3. (În credința și practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Absol. Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104. – Imperativ: ghicește și ghici. - Variantă: (Mold., Transilv.) gîci (CREANGĂ, P. 150, ALECSANDRI, T. 944, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31) vb. IV.

Ortografice DOOM

ghicit s. n.

ghici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghicesc, 3 sg. ghicește, imperf. 1 ghiceam; conj. prez. 1 sg. să ghicesc, 3 să ghicească; imper. 2 sg. afirm. ghicește/ghici

ghici (conj. ghicească)

Intrare: ghicit (part.)
ghicit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghicit
  • ghicitul
  • ghicitu‑
  • ghicită
  • ghicita
plural
  • ghiciți
  • ghiciții
  • ghicite
  • ghicitele
genitiv-dativ singular
  • ghicit
  • ghicitului
  • ghicite
  • ghicitei
plural
  • ghiciți
  • ghiciților
  • ghicite
  • ghicitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghici, ghicescverb

  • 1. A descoperi ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: afla descoperi intui prevedea simți întrezări înțelege
    • format_quote Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. DLRLC
    • format_quote Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25. DLRLC
    • format_quote Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C. PETRESCU, A. 278. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60. DLRLC
    • 1.1. A dezlega o ghicitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. DLRLC
  • 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prezice
    • format_quote A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104. DLRLC
  • comentariu Imperativ, persoana a 2-a singular și: ghici; negativ nu ghici. DLRLC DOOM 2
  • comentariu Formă gramaticală (în locuțiune adverbială): ghicite. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.