25 de definiții pentru gherdan ghirdan ghirdar girdan ghiordan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHERDÁN, gherdane, s. n. (Înv.) Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni. [Var.: ghiordán s. n.] – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlıck „colier”.

gherdan sn [At: BIBLIA (1688), 120 / V: ghior~, ghir~, ghirdar / Pl: ~e / E: tc ğerdane] (Înv) 1 Colier de perle sau de pietre prețioase. 2 Salbă de mărgele sau de galbeni.

GHERDÁN, gherdane, s. n. (Înv.) Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni (3). [Var.: ghiordán s. n.] – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlıck „colier”.

GHERDÁN, gherdane, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma ghiordan) 1. Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni; salbă, colan. Imaginea zgripsorului se afla și pe un taler mare de argint din ghiordanul de bani vechi pe care dadaca și-l potrivea la gît în zile de sărbătoare. SADOVEANU, N. F. 32. Se vedeau sipeturi de sidef pline de ghiordane cu cercei, cu lefturi de smaragduri. ODOBESCU, S. A. 137. 2. Cunună. Eu călare, ea pe gios Cu gherdan de flori frumos Și cercei lungi de mărgele Să tragă ochii la ele. ALECSANDRI, P. P. 237. – Variantă: ghiordán s. n.

GHERDÁN ~e n. înv. Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.) purtată la gât de femei; salbă; colan; colier. [Var. ghiordan] /<turc. gerdan

GHERDAN s. n. (Mold., ȚR) Colier. A: Și-i pusă împăratul gherdan de aur în grumazii lui. CRON. 1689, 38v. Și-i pusă împăratul gherdan de aur de mare preț. CRON. 1732, 30r; cf. CRON. 1707, 36r; CRON. SEC. XVIII, 28v. B: Iar din piroanele acelea . . . unul și-l puse la gherdanul de la raftiul calului. NB, 180. Și-i zise de aduse gherdan de aur . . . și-l puse împăratul la grumazii lui Iosif. CRON. 1736, 32r; cf. MARDARIE, 129; ST. LEX., 282; LEX. 1683, 14v, 34r; BIBLIA (1688). Etimologie: refăcut din tc. gerdanlık „colier”.

gherdan (ghiordan) n. salbă de mărgăritare (cum purtau înainte cocoanele și azi țărancele): cu gherdan cu flori frumoase POP. sipeturi pline cu ghiordanuri, cu cercei OD. [Turc. GHERDAN].

gherdán n., pl. e (turc. gerdan, gît, d. pers. gerdan, gît, gerdan-bend, salbă, d. gerdiden, a învîrti. V. gherdap). Vechĭ. Colier, salbă. – Și ghirdan și ghirdar; în est ghĭordan (după ngr. gĭordáni. Șăin.). V. zgardă.

GHIORDÁN s. n. v. gherdan.

ghiordan n. V. gherdan: la gât avea un ghiordan de rubine FIL.

ghirdán, ghirdár, V. gherdan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gherdán/ghiordán (înv.) s. n., pl. gherdáne/ghiordáne

gherdán/ghiordán s. n., pl. gherdáne/ghiordáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHERDÁN s. v. colan, colier, salbă, șirag.

gherdan s. v. COLAN. COLIER. SALBĂ. ȘIRAG.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gherdán (gherdáne), s. n. – Șirag de mărgele, de galbeni. – Var. ghiordan. Mr. ghiurdane, megl. ghirdan. Tc. (per.) gerdan „gît”, gerdanlik „șirag” (Șeineanu, II, 179; Lokotsch 575); cf. ngr. γερτάνι, γιορντάνι. Sec. XVII. – Din rom. provine rut. gerdan (Miklosich, Wander., 15).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gherdán, gherdane, s.n. – (înv.) Salbă de mărgele, de galbeni. – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlik „șirag” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

gherdán, -e, (zgărdan), s.n. – Șirag de mărgele, de galbeni. – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlik „șirag” (Șeineanu cf. DER).

Intrare: gherdan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gherdan
  • gherdanul
  • gherdanu‑
plural
  • gherdane
  • gherdanele
genitiv-dativ singular
  • gherdan
  • gherdanului
plural
  • gherdane
  • gherdanelor
vocativ singular
plural
ghirdan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghirdar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
girdan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiordan
  • ghiordanul
  • ghiordanu‑
plural
  • ghiordane
  • ghiordanele
genitiv-dativ singular
  • ghiordan
  • ghiordanului
plural
  • ghiordane
  • ghiordanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gherdan ghirdan ghirdar girdan ghiordan

  • 1. învechit Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni.
    exemple
    • Imaginea zgripsorului se afla și pe un taler mare de argint din ghiordanul de bani vechi pe care dadaca și-l potrivea la gît în zile de sărbătoare. SADOVEANU, N. F. 32.
      surse: DLRLC
    • Se vedeau sipețuri de sidef pline de ghiordane cu cercei, cu lefturi de smaragduri. ODOBESCU, S. A. 137.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Eu călare, ea pe gios Cu gherdan de flori frumos Și cercei lungi de mărgele Să tragă ochii la ele. ALECSANDRI, P. P. 237.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta ghiordan se folosește doar pentru sensul (1.).
    surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă gerdan „gât”, gerdanlick „colier”.
    surse: DEX '09 DEX '98