GHERDAN, gherdane, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma ghiordan) 1. Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni; salbă, colan. Imaginea zgripsorului se afla și pe un taler mare de argint din ghiordanul de bani vechi pe care dadaca și-l potrivea la gît în zile de sărbătoare. SADOVEANU, N. F. 32. Se vedeau sipeturi de sidef pline de ghiordane cu cercei, cu lefturi de smaragduri. ODOBESCU, S. A. 137. 2. Cunună. Eu călare, ea pe gios Cu gherdan de flori frumos Și cercei lungi de mărgele Să tragă ochii la ele. ALECSANDRI, P. P. 237. – Variantă: ghiordan s. n.