15 definiții pentru ghem (ghemotoc)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus).

ghem1 sn [At: ALECSANDRI, P. II, 237 / Pl: ~e, ~uri / E: lp *ghemus] 1 Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire de ață, sfoară, lână etc. Cf bulgăr, bulz, cocoloș, mototol. 2 (Pop; îe) A se mântui ața de pe ~ A fi aproape de moarte. 3 (Îe; d. tort) A face ~ A depăna. 4 (Îae; d. obiecte) A mototoli. 5 (Îae; d. ființe) A aduna la un loc. 6 (Îlv) A se face ~ A se ghemui (2). 7 (Îe) A sta ~ A sta ghemuit2 (1). 8 (Pex) Tort depănat. 9 Al treilea stomac al rumegătoarelor (după ierbar și ciur), ai cărui pereți interiori sunt căptușiți cu multe foițe. 10 Al patrulea stomac la mieii care sug. 11 (Mdv) Boală de vite Cf încuietură. 12 (Bot; reg; îc) ~ele popii Remf (Aristolochia clematitis).

GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (2). [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus).

GHEM, gheme, s. n. 1. Rotocol în formă de minge sau de ou, format prin depănarea sforii sau a firelor de lînă, de cînepă etc. Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285. Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încît părea un ghem de fire roși. EMINESCU, N. 46. ◊ (Metaforic) Pe peron, mulțimea se adunase într-un buluc, ghem strîns de trupuri. DUMITRIU, N. 77. S-a desprins raza din ghemul ei de aur și a rătăcit prin senin. GÎRLEANU, L. 43. ◊ Expr. A face ghem = a) (cu privire la tort) a depăna. Făcu și inul tot gheme. RETEGANUL, P. III 54; b) (cu privire la obiecte) a strînge ca un ghem, a face mototol. Batistă făcută ghem.În atîtea nopți mi-am odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei, cu mantaua făcută ghem drept căpătîi. BART, S. M. 12. A se face ghem = a se strînge ca un ghem, a se ghemui. Ariciul se face ghem. A sta ghem = a sta adunat, ghemuit. Oare ce gîndește hîtrul, de stă ghem? EMINESCU, N. 43. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (urmînd după ierbar și ciur), ai cărui pereți dinăuntru sînt căptușiți cu multe foițe; foios. 3. Fig. (Rar) Cocoașă, gheb. Un moșneag cu barba albă, veac bătrîn cu ghemu-n spate, Zice: «Multă sănătate, vouă, meseni de prin sate!» BELDICEANU, P. 54. – Pl. și: ghemuri (DUMITRIU, N. 81).

GHEM ~e n. 1) Obiect sferic format prin înfășurare de fire. ~ de ață. ~ de lână. ◊ A se face ~ a se ghemui. 2) (la rumegătoare) Al treilea compartiment al stomacului. /<lat. ghemus

ghem n. 1. glob de ață sau de tort; 2. numele unei părți din stomacul rumegătoarelor; 3. constipația vitelor. [Lat. GLOMUS].

ghem n., pl. (est) urĭ și (vest și Cov.) e (lat. *glemus îld. glomus, ghem, rudă cu globus, glob; it. ghiomo, ghem. V. gheb și aglomerez). Mototol de ață orĭ de sfoară înfășurată în regulă în formă de glob. V. păpușă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. gheme

ghem (de lână, ață etc. ) s. n., pl. ghéme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHEM s. (ANAT.) foios. (~ al stomacului rumegătoarelor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghem (ghéme), s. n.1. Obiect de formă rotundă, rezultat din depănarea unor fire. – 2. Cocoloș, bulgăre. – 3. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. – Mr. gl’om, gl’em, megl., istr. gl’em. Lat. glǒmus, prin intermediul unei forme pop. *glemus (Miklosich, Consonantismus, II, 59; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 711; Candrea-Dens., 734; REW 3801; DAR; Philippide, II, 643; Iordan, ZRPh., LVI, 230; Graur, Revue de Philologie, XI, 267; Rosetti, I, 57), cf. alb. ljëms, it. ghiomo (ven. gemo). Totuși, modificarea vocalismului s-ar putea explica și ca rezultat specific limbii rom., pe baza lui *ghiom, cf. mr. gl’om, it. ghiomo, prin intermediul unei asimilări produse la pl. *ghiomegheme. Cf. sl. glenŭ, pol. glon, pe care Berneker 301 le derivă de la același etimon lat. Der. ghemotoc, s. n. (ghem, cocoloș; obiect mototolit), cu var. etimologice ghiomotoc și cele expresive ghemoltoc, glomotoc, ciomîltoc; ghemui, vb. (a ghemotoci, a face ghem); ghemoșat, adj. (strîns, ghemuit); ghemejat, adj. (ghemuit); ghemîrdîc (var. ghemîrdoc), s. m. (mucos, țînc, puști), cu suf. expresiv; înghemui, vb. (a ghemui; a îngrămădi), al cărui ultim sens, care apare la unii scriitori moderni, de ex. la Bassarabescu, pare urmarea unei confuzii cu înghesui; (în)ghemuială, s. f. (acțiunea de a ghemui); ghibirdic (var. ghibizdoc), s. m. (pitic, năpîrstoc), formație paralelă lui ghimîrdic, cu o confuzie între ghem și gheb; ghibiroancă, s. f. (cartof); ghibirdeci, s. m. (pitic, pigmeu).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi făcut ghem (de către cineva) expr. a fi lovit / bătut. 2. a fi arestat, a fi închis.

Intrare: ghem (ghemotoc)
ghem1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghem
  • ghemul
  • ghemu‑
plural
  • gheme
  • ghemele
genitiv-dativ singular
  • ghem
  • ghemului
plural
  • gheme
  • ghemelor
vocativ singular
plural
ghem2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghem
  • ghemul
  • ghemu‑
plural
  • ghemuri
  • ghemurile
genitiv-dativ singular
  • ghem
  • ghemului
plural
  • ghemuri
  • ghemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghem, ghemesubstantiv neutru

  • 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285. DLRLC
    • format_quote Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încît părea un ghem de fire roși. EMINESCU, N. 46. DLRLC
    • format_quote metaforic Pe peron, mulțimea se adunase într-un buluc, ghem strîns de trupuri. DUMITRIU, N. 77. DLRLC
    • format_quote metaforic S-a desprins raza din ghemul ei de aur și a rătăcit prin senin. GÎRLEANU, L. 43. DLRLC
    • chat_bubble A face ghem = a depăna în formă de ghem (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: depăna
      • format_quote Făcu și inul tot gheme. RETEGANUL, P. III 54. DLRLC
    • chat_bubble A face ghem = a face mototol. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Batistă făcută ghem. DLRLC
      • format_quote În atîtea nopți mi-am odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei, cu mantaua făcută ghem drept căpătîi. BART, S. M. 12. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ghemui
      • format_quote Ariciul se face ghem. DLRLC
      • format_quote Oare ce gîndește hîtrul, de stă ghem? EMINESCU, N. 43. DLRLC
  • 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. DEX '09 DLRLC
    sinonime: foios
  • 3. figurat rar Cocoașă, gheb. DLRLC
    • format_quote Un moșneag cu barba albă, veac bătrîn cu ghemu-n spate, Zice: «Multă sănătate, vouă, meseni de prin sate!» BELDICEANU, P. 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.