15 definiții pentru ghem (ghemotoc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghem1 sn [At: ALECSANDRI, P. II, 237 / Pl: ~e, ~uri / E: lp *ghemus] 1 Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire de ață, sfoară, lână etc. Cf bulgăr, bulz, cocoloș, mototol. 2 (Pop; îe) A se mântui ața de pe ~ A fi aproape de moarte. 3 (Îe; d. tort) A face ~ A depăna. 4 (Îae; d. obiecte) A mototoli. 5 (Îae; d. ființe) A aduna la un loc. 6 (Îlv) A se face ~ A se ghemui (2). 7 (Îe) A sta ~ A sta ghemuit2 (1). 8 (Pex) Tort depănat. 9 Al treilea stomac al rumegătoarelor (după ierbar și ciur), ai cărui pereți interiori sunt căptușiți cu multe foițe. 10 Al patrulea stomac la mieii care sug. 11 (Mdv) Boală de vite Cf încuietură. 12 (Bot; reg; îc) ~ele popii Remf (Aristolochia clematitis).

GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depanarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol. Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus).

GHEM1, gheme, s. n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (2). [Pl. și: ghemuri] – Lat. *glemus (= glomus).

GHEM, gheme, s. n. 1. Rotocol în formă de minge sau de ou, format prin depănarea sforii sau a firelor de lînă, de cînepă etc. Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285. Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încît părea un ghem de fire roși. EMINESCU, N. 46. ◊ (Metaforic) Pe peron, mulțimea se adunase într-un buluc, ghem strîns de trupuri. DUMITRIU, N. 77. S-a desprins raza din ghemul ei de aur și a rătăcit prin senin. GÎRLEANU, L. 43. ◊ Expr. A face ghem = a) (cu privire la tort) a depăna. Făcu și inul tot gheme. RETEGANUL, P. III 54; b) (cu privire la obiecte) a strînge ca un ghem, a face mototol. Batistă făcută ghem.În atîtea nopți mi-am odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei, cu mantaua făcută ghem drept căpătîi. BART, S. M. 12. A se face ghem = a se strînge ca un ghem, a se ghemui. Ariciul se face ghem. A sta ghem = a sta adunat, ghemuit. Oare ce gîndește hîtrul, de stă ghem? EMINESCU, N. 43. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor (urmînd după ierbar și ciur), ai cărui pereți dinăuntru sînt căptușiți cu multe foițe; foios. 3. Fig. (Rar) Cocoașă, gheb. Un moșneag cu barba albă, veac bătrîn cu ghemu-n spate, Zice: «Multă sănătate, vouă, meseni de prin sate!» BELDICEANU, P. 54. – Pl. și: ghemuri (DUMITRIU, N. 81).

GHEM ~e n. 1) Obiect sferic format prin înfășurare de fire. ~ de ață. ~ de lână. ◊ A se face ~ a se ghemui. 2) (la rumegătoare) Al treilea compartiment al stomacului. /<lat. ghemus

ghem n. 1. glob de ață sau de tort; 2. numele unei părți din stomacul rumegătoarelor; 3. constipația vitelor. [Lat. GLOMUS].

ghem n., pl. (est) urĭ și (vest și Cov.) e (lat. *glemus îld. glomus, ghem, rudă cu globus, glob; it. ghiomo, ghem. V. gheb și aglomerez). Mototol de ață orĭ de sfoară înfășurată în regulă în formă de glob. V. păpușă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghem1 (înfășurare de fire) s. n., pl. ghéme

ghem (de lână, ață etc. ) s. n., pl. ghéme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHEM s. (ANAT.) foios. (~ al stomacului rumegătoarelor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghem (ghéme), s. n.1. Obiect de formă rotundă, rezultat din depănarea unor fire. – 2. Cocoloș, bulgăre. – 3. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. – Mr. gl’om, gl’em, megl., istr. gl’em. Lat. glǒmus, prin intermediul unei forme pop. *glemus (Miklosich, Consonantismus, II, 59; Densusianu, Filologie, 447; Pușcariu 711; Candrea-Dens., 734; REW 3801; DAR; Philippide, II, 643; Iordan, ZRPh., LVI, 230; Graur, Revue de Philologie, XI, 267; Rosetti, I, 57), cf. alb. ljëms, it. ghiomo (ven. gemo). Totuși, modificarea vocalismului s-ar putea explica și ca rezultat specific limbii rom., pe baza lui *ghiom, cf. mr. gl’om, it. ghiomo, prin intermediul unei asimilări produse la pl. *ghiomegheme. Cf. sl. glenŭ, pol. glon, pe care Berneker 301 le derivă de la același etimon lat. Der. ghemotoc, s. n. (ghem, cocoloș; obiect mototolit), cu var. etimologice ghiomotoc și cele expresive ghemoltoc, glomotoc, ciomîltoc; ghemui, vb. (a ghemotoci, a face ghem); ghemoșat, adj. (strîns, ghemuit); ghemejat, adj. (ghemuit); ghemîrdîc (var. ghemîrdoc), s. m. (mucos, țînc, puști), cu suf. expresiv; înghemui, vb. (a ghemui; a îngrămădi), al cărui ultim sens, care apare la unii scriitori moderni, de ex. la Bassarabescu, pare urmarea unei confuzii cu înghesui; (în)ghemuială, s. f. (acțiunea de a ghemui); ghibirdic (var. ghibizdoc), s. m. (pitic, năpîrstoc), formație paralelă lui ghimîrdic, cu o confuzie între ghem și gheb; ghibiroancă, s. f. (cartof); ghibirdeci, s. m. (pitic, pigmeu).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face ghem expr. a bate tare.

a fi făcut ghem (de către cineva) expr. a fi lovit / bătut. 2. a fi arestat, a fi închis.

Intrare: ghem (ghemotoc)
ghem1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghem
  • ghemul
  • ghemu‑
plural
  • gheme
  • ghemele
genitiv-dativ singular
  • ghem
  • ghemului
plural
  • gheme
  • ghemelor
vocativ singular
plural
ghem2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghem
  • ghemul
  • ghemu‑
plural
  • ghemuri
  • ghemurile
genitiv-dativ singular
  • ghem
  • ghemului
plural
  • ghemuri
  • ghemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghem (ghemotoc)

  • 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de ață, de lână etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: ghemuleț ghemușor 4 exemple
    exemple
    • Cînd stăpîna casei făcea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. ISPIRESCU, L. 285.
      surse: DLRLC
    • Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atît de multe, încît părea un ghem de fire roși. EMINESCU, N. 46.
      surse: DLRLC
    • metaforic Pe peron, mulțimea se adunase într-un buluc, ghem strîns de trupuri. DUMITRIU, N. 77.
      surse: DLRLC
    • metaforic S-a desprins raza din ghemul ei de aur și a rătăcit prin senin. GÎRLEANU, L. 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face ghem = a depăna în formă de ghem (1.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depăna un exemplu
      exemple
      • Făcu și inul tot gheme. RETEGANUL, P. III 54.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face ghem = a face mototol.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Batistă făcută ghem.
        surse: DLRLC
      • În atîtea nopți mi-am odihnit trupul zdrobit de oboseala zilei, cu mantaua făcută ghem drept căpătîi. BART, S. M. 12.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune verbală A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemui 2 exemple
      exemple
      • Ariciul se face ghem.
        surse: DLRLC
      • Oare ce gîndește hîtrul, de stă ghem? EMINESCU, N. 43.
        surse: DLRLC
  • 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: foios
  • exemple
    • Un moșneag cu barba albă, veac bătrîn cu ghemu-n spate, Zice: «Multă sănătate, vouă, meseni de prin sate!» BELDICEANU, P. 54.
      surse: DLRLC

etimologie: