16 definiții pentru gheb gheabă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gheb2 sn vz ghebă

gheb1 sn [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: (1) ghea sf (Pl: ghebi) / Pl: ~e, (1) ~uri / E: pbl ml *glibbus] 1 Cocoașă Cf bold2. 2 Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3 (Lpl) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel și cu pălăria galben-brună (Armillaria mellea). 4 (Bot; reg; îc) Gheabă-de-brad Ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). 5 (Bot; reg; îc) Gheabă-de-pădure Ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică sau brună, catifelată (Collybia longipes).

GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoașă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

GHEB, gheburi, s. n. 1. (Mold.) Cocoașă (la om). Cît l-a durut suferința aceasta, se putea vedea din ghebul care-i ieșise în spate și din perii albi, crescuți fără vreme. DUNĂREANU, CH. 9. 2. Fig. Înălțime, ridicătură. Iruga Sălanelor trece printre gheburi moi de ierburi amestecate cu apă mocirloasă. SADOVEANU, V. F. 100. Mă oprii la o răspîntie, pe un gheb al muntelui. HOGAȘ, M. N. 76.

GHEB ~uri n. 1) (la oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoașă; cifoză; gibozitate. 2) Ridicătură de teren; dâmb. /<lat. glibbus

gheb n. Mold. 1. cocoașă: și firul de se rupe, un altul iute scoate [păiajinul] din ghebul său hidos (NAUM); 2. fig. înălțime, ridicătură: gheburile Paringului. [Ung. GÖB].

gheb și (vechĭ) ghib n., pl. urĭ (poate var. din ghem. Ung. göb, gheb, poate veni d. rom. Din lat. gĭbbus, gheb, s’ar fi făcut rom. geb. V. gîb). Est. Unflătură în spinare produsă de diformarea șiriĭ spinăriĭ din vre-o căzătură în copilărie saŭ de bătrîneță. Unflăturile naturale din spinarea cămileĭ. – În vest cocoașă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi

gheb (cocoașă) s. n., pl. ghéburi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHEB s. v. cifoză, cocoașă, gibozitate.

gheb s. v. CIFOZĂ. COCOAȘĂ. GIBOZITATE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gheb (-buri), s. n.1. Cocoașă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheabă. Lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla < *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Pușcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoșat); gheboși (var. (în)gheboșa), vb. (a cocoșa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoașă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gheb, ghebe, s.n. – 1. (bot.) Specie de ciuperci comestibile (Armilariella mellea). 2. Cocoașă. – Probabil lat. *glibbus (formă metatizată a lui *glibb(u)lus < gibbus) (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. göb „cocoașă” (Edelspacher, Candrea, cf. DER).

Intrare: gheb
gheb1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • gheburi
  • gheburile
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • gheburi
  • gheburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghea
  • gheaba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gheb gheabă

  • 1. (La oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul.
    exemple
    • Cît l-a durut suferința aceasta, se putea vedea din ghebul care-i ieșise în spate și din perii albi, crescuți fără vreme. DUNĂREANU, CH. 9.
      surse: DLRLC
  • 2. Înălțime, ridicătură de teren în formă de gheb (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dâmb ridicătură înălțime
    • 2.1. Iruga Sălanelor trece printre gheburi moi de ierburi amestecate cu apă mocirloasă. SADOVEANU, V. F. 100.
      surse: DLRLC
    • 2.2. Mă oprii la o răspîntie, pe un gheb al muntelui. HOGAȘ, M. N. 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil limba latină *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus, din gibbus)
    surse: DEX '09 NODEX