18 definiții pentru gardină garden gardin

gardină sf [At: POLIZU / V: ~den, ~din sn / Pl: ~ni, ~ne / E: ger Gargel] 1 Șanț la capătul doagelor, în care se fixează fundul butoiului. 2 (Buc; pex) Porțiune de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 3 (Pex) Ghizdul fântânii Si: butălău, colac. 4 (Înv; îs) ~na pădurii Marginea pădurii. 5 (Rar) Borul pălăriei.

GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.

GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi și în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Uneori la pl. cu valoare de sg.) Borul pălăriei. De sub gardinile pălăriei negre... se scurgeau, pe fruntea-i arămie, dîre subțiri de sudoare. V. ROM. mai 1953, 93. În barba neagră îi alunecau stropii de ploaie din gardina spartă a pălăriei. CAMILAR, N. II 239.

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

GÁRDINĂ s. v. bor, margine.

gárdină (-ne), s. f. – Șănțuleț la doagele unui butoi în care se fixează fundul sau capacul. Origine obscură. După Tiktin și DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clară. Scriban se gîndește la o der. de la gard.Der. gărdina, vb. (a face gardine de butoi); gărdinar, s. m. (unealtă de dogărie pentru făcut gardine); desgărdina, vb. (a desface un butoi).

GÁRDINĂ ~i f. 1) (la butoaie) Șănțuleț transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porțiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus și șănțulețul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. Gargel

gardină f. scobitură de doage în care intră fundul vasului. [Origină necunoscută].

gárdin n., pl. e, și gárdină f., pl. ĭ (d. gard, adică „îngrăditură”). Șanțu făcut la capătu doagelor ca să intre fundu. – În Trans. și „margine”: gardina uneĭ pădurĭ, uneĭ pălăriĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini

gardínă, gardine, s.f. – (reg.) 1. Șanțul circular făcut la capetele interne ale doagelor unui butoi. 2. Gardul confecționat din lemn ce împresoară o fântână la partea superioară (ALRRM, 1971: 285). – Din germ. Gargel (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA); din gard „împrejmuire” (< alb. gardh, sl. gradǔ) + suf. -ină (Scriban); cuv. autohton, cf. alb. gardhen < i.-e. *ger-d- / gard > gardin-, conservând sensul arhaic i.-e. „incizie, crestătură” (Russu, 1970). Cuv. rom. > magh. gárgyina (Bakos, 1982).

gardínă, -e, s.f. – Gardul confecționat din lemn ce împresoară o fântână la partea superioară (ALR 1971: 285) – Din gard „împrejmuire” (< alb. gardh, sl. gradǔ) + -ină; Cuv. rom. preluat în magh. (gárgyina) (Bakos 1982).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

gardină, gardine. s. f. (intl.) acoperire, alibi.

Intrare: gardină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gardină
  • gardina
plural
  • gardini
  • gardinile
genitiv-dativ singular
  • gardini
  • gardinii
plural
  • gardini
  • gardinilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garden
  • gardenul
  • gardenu‑
plural
  • gardene
  • gardenele
genitiv-dativ singular
  • garden
  • gardenului
plural
  • gardene
  • gardenelor
vocativ singular
plural
gardin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gardină garden gardin

  • 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Borul pălăriei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bor (margine) margine 2 exemple
    exemple
    • De sub gardinile pălăriei negre... se scurgeau, pe fruntea-i arămie, dîre subțiri de sudoare. V. ROM. mai 1953, 93.
      surse: DLRLC
    • În barba neagră îi alunecau stropii de ploaie din gardina spartă a pălăriei. CAMILAR, N. II 239.
      surse: DLRLC

etimologie: