GARDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi și în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Uneori la pl. cu valoare de sg.) Borul pălăriei. De sub gardinile pălăriei negre... se scurgeau, pe fruntea-i arămie, dîre subțiri de sudoare. V. ROM. mai 1953, 93. În barba neagră îi alunecau stropii de ploaie din gardina spartă a pălăriei. CAMILAR, N. II 239.