GAJ, gajuri, s. n. Garanție pentru plata unei datorii sau executarea unei lucrări; sumă de bani sau obiect dat drept garanție; amanet, zălog. A depune un gaj. A lua pe gaj. ▭ Fu silit să se împrumute, puind toată averea sa în gaj. BOLINTINEANU, O. 384. ♦ Fig. Garanție sau dovadă a unui sentiment. Logodna e mai mare gaj decît inima mea? CONTEMPORANUL, V_II 493. ♦ (În jocurile de societate) Obiect depus de cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără printr-o pedeapsă hazlie. Smotrul se sfîrși cu gajuri... cu rîs, cu gălăgie. HOGAȘ, H. 86. Deși pe la țară nu se știe ce sînt gajurile, totuși fiecare aruncă în vasul cu apă cîte un semn. id. DR. II 191.