13 definiții pentru gadină gadenă

gadină sf [At: VARLAAM, C. 253/2 / V: ~denă / Pl: (înv) ~i, ~e / E: bg гадинъ] 1 (Adesea îoc vită și dobitoc) Animal sălbatic Si: fiară, (îvp) bală, dihanie, jiganie, jivină. 2 Monstru. 3 (Fig; reg) Om rău la suflet. 4 (Pex) Orice fel de animal sau pasăre, mai ales dăunător. 5 Insectă. 6 Păduche. 7 (Lpl; șîs) Sărbătoarea ~nilor Sărbătoare țărănească pentru sporirea turmelor și apărarea lor de gadine (1).

GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.

GÁDINĂ, gadine, s. f. Fiară sălbatică, jivină, lighioană. Știa și limba păsărească și a tuturor dobitoacelor și-a gadinelor din pădure. RETEGANUL, P. V. 74. Pîndi deci cîteva zile ca să vază ce apucături are acest îndrăcit de mistreț... Era, neiculiță, dihania de gadină făcută otova cu cap, cu trup, cu tot. ISPIRESCU, U. 39. ♦ Monstru. S-au arătat pe deasupra turnurilor niște gadine cu tăciuni aprinși în clonțuri. CAMILAR, T. 108. – Pl. și: gadini (HASDEU, R. V. 64).

gádină (pop.) s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

gádină s. f., g.-d. art. gádinei; pl. gádine

GÁDINĂ s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

gàdină f. 1. dihanie, fiară; 2. pl. Tr. vietăți. [Slav. GADINA, reptil].

gádină f., pl. e și ĭ (vsl. gadină, de reptil, d. gadŭ, reptil; bg. gadina și gad, gînganie; rus. gádina, insecte; pol. gadzina, hadina. V. hadină, zgîtie, gîndac). Vest. Rar azĭ. Dihanie, bîzdîganie, jivină (reptil orĭ pasăre): aŭ săgetat gadini marĭ (NPl. Ceaur, 53), uniĭ zboară pe sus ca gadinele (Sov. 232). Feară. Pl. Ban. Gavăt, lăcuste, vermĭ, omizĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gadină s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE.

gadínă, gadine, s.f. – Animal sălbatic, jivină: „Iară el degeaba aleargă și le ajunge pre acele gadine...” (Dariu Pop, 1938: 48; Fericea). Termen atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „Lăsa-voiu... de toate gadinele și broaște, și cărăbuși”. ♦ (onom.) Gad’ine, poreclă pentru locuitorii din Corni: „apoi la aceia le dzic gad’in’e” (Papahagi, 1925: 316); Gadină, Gădină, Gadina, nume de familie (14 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. gadinǔ < sl. gadǔ „reptilă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac cf. DER); din bg. gadină „gânganie” (DEX, MDA).

gadínă, -e, s.f. – Animal sălbatic, jivină: „Iară el degeaba aleargă și le ajunge pre acele gadine...” (Dariu Pop 1938: 48; Fericea). Termen atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „Lăsa-voiu... de toate gadinele și broaște și cărăbuși”. Gad’ine, poreclă pentru locuitorii din Corni: „apoi la aceia le dzic gad’in’e” (Papahagi 1925: 316). – Din sl. gadinǔ (Miklosich, Cihac cf. DER).

Intrare: gadină
gadină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gadină gadina
plural gadine gadinele
genitiv-dativ singular gadine gadinei
plural gadine gadinelor
vocativ singular
plural
gadenă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
gadină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gadină gadina
plural gadini gadinile
genitiv-dativ singular gadini gadinii
plural gadini gadinilor
vocativ singular
plural

gadină gadenă

  • 1. popular Animal sălbatic.
    exemple
    • Știa și limba păsărească și a tuturor dobitoacelor și-a gadinelor din pădure. RETEGANUL, P. V. 74.
      surse: DLRLC
    • Pîndi deci cîteva zile ca să vază ce apucături are acest îndrăcit de mistreț... Era, neiculiță, dihania de gadină făcută otova cu cap, cu trup, cu tot. ISPIRESCU, U. 39.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • S-au arătat pe deasupra turnurilor niște gadine cu tăciuni aprinși în clonțuri. CAMILAR, T. 108.
        surse: DLRLC

etimologie: