gadínă, gadine, s.f. Animal sălbatic, jivină: „Iară el degeaba aleargă și le ajunge pre acele gadine...” (Dariu Pop, 1938: 48). ■ Termen atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „Lăsa-voiu... de toate gadinele și broaște, și cărăbuși”. ■ (onom.) Gadină, nume de familie în jud. Maram.; Gadine, poreclă pentru locuitorii din Corni: „Apoi la aceia le dzic gadine” (Papahagi, 1925: 316). – Din sl. gadinǔ (Șăineanu, Scriban); din bg. gadină „gânganie” (DEX, MDA).