GADINĂ, gadine, s. f. Fiară sălbatică, jivină, lighioană. Știa și limba păsărească și a tuturor dobitoacelor și-a gadinelor din pădure. RETEGANUL, P. V. 74. Pîndi deci cîteva zile ca să vază ce apucături are acest îndrăcit de mistreț... Era, neiculiță, dihania de gadină făcută otova cu cap, cu trup, cu tot. ISPIRESCU, U. 39. ♦ Monstru. S-au arătat pe deasupra turnurilor niște gadine cu tăciuni aprinși în clonțuri. CAMILAR, T. 108. – Pl. și: gadini (HASDEU, R. V. 64).