gadină, gadine, s.f. – Animal sălbatic, jivină: „Iară el degeaba aleargă și le ajunge pre acele gadine...” (Dariu Pop, 1938: 48; Fericea). Termen atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „Lăsa-voiu... de toate gadinele și broaște, și cărăbuși”. ♦ (onom.) Gad’ine, poreclă pentru locuitorii din Corni: „apoi la aceia le dzic gad’in’e” (Papahagi, 1925: 316); Gadină, Gădină, Gadina, nume de familie (14 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. gadinǔ < sl. gadǔ „reptilă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac cf. DER); din bg. gadină „gânganie” (DEX, MDA).