13 definiții pentru flecară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLECAR, -Ă, flecari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește multe, care spune fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.

flecar, ~ă smf, a [At: GORJAN, H. II, 217/29 / Pl: ~i, ~e / E: fleac1 + -ar] (Fam) 1-2 (Om) căruia îi place să vorbească mult, să spună fleacuri1 (5-8) Si: guraliv, limbut, palavragiu, (rar) flecarnic, (nob) flecătitor.

FLECAR, -Ă, flecari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri1; limbut, guraliv, palavragiu. – Fleac1 + suf. -ar.

FLECAR, -Ă, flecari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să vorbească multe, să spună fleacuri, vrute și nevrute; guraliv, limbut, palavragiu. Legislativa d-tale e o adunare de flecari! CAMIL PETRESCU, T. II 352. E vremea să începem a cunoaște bine pe flecari, a-i înlătura, ca în locul lor să vie oameni sinceri și cinstiți. DEMETRESCU, O. 198. Flecarul, cu vreme și fără vreme, trebuie să trăncănească. ♦ (Adjectival) Care flecărește. Om flecar.Ciudată-i și baba cu vorba-i flecară! TOMA, C. V. 63.

FLECAR ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește fleacuri; căruia îi place să flecărească; limbut; vorbăreț. /fleac + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fleca s. f., g.-d. art. flecarei; pl. flecare

flecar adj. m., s. m., pl. flecari; adj. f., s. f. fleca, pl. flecare

flecar adj. m., s. m., pl. flecari; adj. f., s. f. flecară, pl. flecare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLECA s. guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreață, (fam.) moftangioaică, (fig.) gaiță.

FLECA s. guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreață, (fam.) moftangioaică.

FLECAR s., adj. clănțău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dârdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tândălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță.

FLECAR s., adj. clănțău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță.

Flecar ≠ morocănos, taciturn, tăcut, ursuz

Intrare: flecară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleca
  • flecara
plural
  • flecare
  • flecarele
genitiv-dativ singular
  • flecare
  • flecarei
plural
  • flecare
  • flecarelor
vocativ singular
  • fleca
  • flecaro
plural
  • flecarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flecar, flecarisubstantiv masculin
flecar, flecaadjectiv
fleca, flecaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care vorbește multe, care spune fleacuri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Legislativa d-tale e o adunare de flecari! CAMIL PETRESCU, T. II 352. DLRLC
    • format_quote E vremea să începem a cunoaște bine pe flecari, a-i înlătura, ca în locul lor să vie oameni sinceri și cinstiți. DEMETRESCU, O. 198. DLRLC
    • format_quote Flecarul, cu vreme și fără vreme, trebuie să trăncănească. DLRLC
    • format_quote Om flecar. DLRLC
    • format_quote Ciudată-i și baba cu vorba-i flecară! TOMA, C. V. 63. DLRLC
etimologie:
  • Fleac + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.