FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♦ Loc. adv. De fapt = în realitate, într-adevăr. ♦ Expr. Fapt e că. . . = nu e mai puțin adevărat că. . ., adevărul e că. . ., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune, act săvîrșit de cineva ; faptă. ♦ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introdus prin prep. « de ») Început. Faptul zilei se ivește. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. – Lat. factum.