fenomen sn [At: BV III, 6/4 / Pl: ~e / E: fr phénomène] 1 Manifestare exterioară a esenței unui proces, lucru etc., care este perceptibilă și accesibilă. 2 Proces, transformare etc. din natură și din societate. 3 Fapt (14). 4 Aspect, întâmplare sau ființă care surprinde prin calități, prin noutate etc.

FENOMEN, fenomene, s. n. 1. Aspect al naturii în mișcare; formă exterioară a lucrurilor prin care se manifestă esența lor și care poate fi percepută direct prin organele senzoriale. Materia organică constituie un fenomen mult mai nou, produs al unei îndelungate dezvoltări. LENIN, O. XIV 64. ◊ Fenomen al naturii = manifestare a unui element al naturii; p. ext. element al naturii. Ploaia este un fenomen al naturii. ♦ Fapt. Răscoala din Țara Romînească [1821] nu trebuie privită ca un fenomen izolat, ci în cadrul general al frămîntărilor epocii. IST. R.P.R. 292. 2. Ființă, obiect, aspect, întîmplare care surprinde (prin calități, noutate, raritate etc.). – Accentuat și: fenomen.

FENOMEN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnînd aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întîmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare].

FENOMEN¹ s. n. 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon)

FENOMEN ~e n. 1) Manifestare externă a unei realități. 2) Proces din natură sau din societate. ~ social. ~ natural. 3) Eveniment real; fapt din realitate. 4) Ființă sau obiect cu calități rare, suprinzătoare. 5) Persoană bizară. /<fr. phénoméne

fenomen n. 1. ceeace apare în aer: fenomene electrice; 2. fig. lucru ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa.

*fenómen n., pl. e (vgr. phainómenon, ceĭa ce apare, d. phaíno, apar; lat. phaenómena pl. V. fanar). Aparițiune extraordinară pe cer, în aer, ca o cometă, o auroră boreală. Fig. Întîmplare rară: e un fenomen că te văd. Persoană care te surprinde pin talente, pin acțiunĭ: acest copil e un fenomen. – Fals fenomén (fr. phénomène).

fenomen s. n., pl. fenomene

fenomen s. n., pl. fenomene

fenomen s. n., pl. fenomene

fenomen

fenomen, -ne.

FENOMEN s. 1. v. proces. 2. fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen. 3. fapt. (~ de limbă.)

FENOMEN s. 1. proces. (~ fizic, chimic, biologic.) 2. fenomen antropic = fenomen antropogen; fenomen antropogen = fenomen antropic. 3. fapt. (~ de limbă.)

FENOMENE ATMOSFERICE. Subst. Fenomen atmosferic, fenomen al naturii, fenomen meteorologic. Precipitații. Ploaie, ploicică (dim.), ploiță, ploișoară (rar); aversă, ploaie torențială, rupere de nori, potop. Bură, burniță, burnițeală, buroaică (rar). Zăpadă, nea (înv., reg. și poetic), omăt (pop.), ometiță (reg.), ninsoare, ningău (pop.), fulguială, fulguire, fulguit; viscol, viscoleală, viscolire, viforire (pop.), vifor (pop.), viforeală (pop.), viforniță (pop.). Lapoviță, zloată. Brumă; chiciură, promoroacă. Polei. Grindină, piatră (pop.), măzăriche. Ceață, negură, negureală (pop.), înnegurare, burhai (rar), bură (pop.), pîclă. Rouă, roușoară (dim.), rouță (rar), rourare. Nor, norișor (dim.), noruț, nouraș,nourel (pop.), noruleț. Descărcări electrice; fulger, fulgerare, fulgerație, fulgerătură (rar), fulgurație; trăsnet, trăsnitură, tunet. Vînt, vîntuleț (dim.), vîntișor, curent de aer, suflare, boare, briză; furtună, vijelie, vîntoasă, vîntoaie (pop.); uragan, ciclon, taifun, tornadă; Vîrtej, trombă. Curcubeu. Auroră boreală (polară, australă). Buletin meteorologic, starea vremii. Meteorologie. Stație meteorologică. Meteorolog. Adj. Atmosferic. Ploios, pluvios (livr.), pluvial; burnițos. De zăpadă. Brumat, promorocit. Cețos, încețoșat; neguros, înnegurat, neguriu (rar), pîclos, împîclit. Rourat, rouros (rar), înrourat. Noros, înnorat, înnourat. Trăsnitor (rar); fulgerat. Vîntos, viforos (pop.), viforatic (pop.), furtunos, vijelios. Meteorologic. Vb. A cădea precipitații; a ploua, a cădea ploaie, a ploua cu găleata; a picura, a cerne, a bura, a burnița. A ninge, a cădea zăpadă; a fulgui. A cădea brumă, a bruma (rar); a cădea polei (reg.). A bate grindina (piatra), a grindina (rar). A se încețoșa, a se lăsa ceața, a se înnegura, a se împîcli. A (se) roura, a (se) înroura, a cădea rouă. A (se) înnora, a se aduna norii. A fulgera, a trăsni, a cădea trăsnete. A sufla (a bate) vîntul, a vîntura (rar), a vîrteji, a vîrtejui (rar), a se învîrteji. V. ceață, ploaie, vînt, zăpadă.

FENOMEN DE OGLINDĂ miraj caracteristic zborului pe mare, fiind pozitiv (când razele soarelui vin dinspre apus, apa este percepută mai aproape decât în realitate) și negativ (când razele soarelui vin dinspre răsărit, apa este percepută mai departe decât în realitate).