extraordinar, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr extraordinaire, lat extraordinarius] 1-2 a, av Deosebit. 3-4 a, av Neobișnuit. 5-6 a, av Excepțional (5-6). 7 a (D. oameni) Dotat cu calități deosebite. 8 a (D. lucruri, situații etc.) Foarte bun. 9 a (D. legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, al unei măsuri obișnuite. 10 av Foarte.