EXCES, excese, s. n. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Surplus, exagerare; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. Știam că adesea excesul de precizare duce la confuzii. CAMIL PETRESCU, U. N. 36 Viața lui Eminescu, adînc zdruncinată de un lung exces de muncă și suferinți, se scurge ca o agonie grea, penibilă, neînchipuit de dureroasă. VLAHUȚĂ, O. A. 237. Traducătorii cădeau dintr-un exces în altul. NEGRUZZI, S. I 340. ◊ Exces de zel = zel exagerat, care duce adesea la greșeli. ◊ Expr. A face exces de... = a întrece măsura cuvenită, a face abuz de... Face exces de băuturi alcoolice. ♦ (Mai ales la pl.) Abuz, violență. – Pl. și: (astăzi numai în terminologia tehnică) excesuri (Bălcescu, O. II 265, NEGRUZZI, S. I 217).