12 definiții pentru eocen (s.n.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EOCEN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène.
EOCEN, -Ă, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
eocen, ~ă [At: BARCIANU / P: e-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr éocène] 1 sn Epocă geologică din prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2 sn Serie de straturi geologice din eocen (1). 3 a Care aparține eocenului (1) Si: eocenic (1). 4 a Care se referă la eocen (5) Si: eocenic (2). 5 a Care datează din eocen (6) Si: eocenic (3). 6 a Care este caracteristic eocenului (1) Si: eocenic (4). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EOCEN s. n. Epocă geologică cuprinsă în partea inferioară a perioadei paleogene, caracterizată prin dezvoltarea numuliților; numulitic. Maimuțele apar la sfîrșitul eocenului. – Pronunțat: e-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EOCEN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eocène, cf. gr. eos – auroră, kainos – recent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EOCEN, -Ă, eoceni, -e, adj., s. n. (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din fr. éocène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
EOCEN n. Epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizată prin anumite specii de numuliți, gasteropode, echinide și mamifere. /<fr. éocene
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eocen a. și n. Geol. se zice de grupul cel mai vechiu al terenurilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*eocén, -ă adj. (vgr. eós, auroră, și kainós, recent. V. mio-cen). Geol. Se zice despre stratu cel maĭ vechĭ din terenu terțiar. S. n. Maĭmuțele apar la finele eocenuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eocen2 (desp. e-o-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eocen2 (e-o-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eocen s. n. (sil. e-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EO- „primitiv, preistoric”. ◊ gr. eos „devreme, zori de zi” > fr. éo-, germ. id., engl. id. > rom. eo-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m., gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul; sin. omul de Piltdown; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., formațiuni previi din care au rezultat, acum cîteva miliarde de ani, primele celule; ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Epocă geologică cuprinzînd prima parte a perioadei paleogene. 2. adj., Care aparține acestei epoci geologice; ~lit (v. -lit1), s. n., piatră din epoca preistorică, cioplită grosolan, folosită de omul primitiv ca primă unealtă; ~litic (v. -litic1), s. n., adj., 1. s. n., Epoca pietrei cioplite. 2. adj., Care datează din această epocă; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță primitivă, anterioară protoplasmei; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale nevertebrate cu corpul format din segmente articulate sau inelate; ~zoic (v. -zoic), s. n., adj., 1. s. n., și adj., Proterozoic*. (1, 2). 2. adj., Care se referă la apariția vieții; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule formate din acizi ribonucleici, constituind prima etapă de formare a ribozomilor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: e-o-cen
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eocensubstantiv neutru
- 1. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Maimuțele apar la sfârșitul eocenului. DLRLC
-
etimologie:
- éocène DEX '09 DEX '98 DN