eocen, ~ă [At: BARCIANU / P: e-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr éocène] 1 sn Epocă geologică din prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2 sn Serie de straturi geologice din eocen (1). 3 a Care aparține eocenului (1) Si: eocenic (1). 4 a Care se referă la eocen (5) Si: eocenic (2). 5 a Care datează din eocen (6) Si: eocenic (3). 6 a Care este caracteristic eocenului (1) Si: eocenic (4). corectat(ă)